gelep definitie

11 definiții pentru gelep

GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Țările Române pentru a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep.
GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din evul mediu care cumpăra vite din Țările Române spre a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep.
GELÉP, gelepi, s. m. (Învechit) Negustor oriental care, pe vremuri, cumpăra din țară vite (mai ales oi), spre a le vinde la Constantinopol. Niște gelepi luară și cele trei mii de oi ale mocanilor sălișteni, dîndu-le în locul lor un petic de hîrtie. CAMIL PETRESCU, O. II 58. Tarabele gelepilor turci, armeni sau greci erau închise în ziua aceea. ODOBESCU, S. A. 117.
gelép1 (persoană) (înv.) s. m., pl. gelépi
gelép2 (taxă) s. n., pl. gelépuri
gelép (persoană) s. m., pl. gelépi
gelép (taxă) s. n., pl. gelépuri
GELÉP ~i m. (în evul mediu) Negustor oriental care cumpăra vite din țările române pentru a le vinde la Constantinopol. /<turc. țelep
gelép2, gelépi, s.m. (reg.) cireadă, ciurdă.
gelepi m. pl. od. nume dat negustorilor străini, greci și armeni, cari cumpărau în țară turme de oi și le vindeau apoi la Constantinopole cu preț îndoit și întreit: tarabele gelepilor turci, armeni sau greci, erau închise în ziua aceea OD. [Turc. DJELEP, negustor de vite].
gelép m. (turc. [d. ar.] ğeleb, ğelep). Vechĭ. Negustor străin (Turc, Armean, Grec, Jidan) care cumpăra oĭ din țările româneștĭ și le vindea în Turcia. – Și gealép, pl. tot gelépi. Și țelép (ngr. dzelépis). La Brașov, jalíp, om acaparator, rapace. – S. n. gelép, pl. urĭ, „taxă de pășunat” în Dobr. (Neam. Rom. 6 Martie 1918, pag. 2).

gelep dex

Intrare: gelep (negustor)
gelep 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul
Intrare: gelep (taxă)
gelep 2 s.n. substantiv neutru