gelat definitie

2 intrări

18 definiții pentru gelat

GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.
GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.
GEALÁT, gealați, s. m. (Învechit) Călău, gîde. Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. ♦ (Azi, fig., cu nuanță peiorativă) Om voinic, puternic, adesea bătăuș. – Variantă: gelát (ALECSANDRI, P. P. 221) s. m.
GELÁT s. m. v. gealat.
gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți
gealát s. m. (sil. gea-), pl. gealáți
GEALÁT s. v. călău, gâde.
GELÁT s. v. muscar.
gealát (gealáți), s. m.1. Călău. – 2. Pasăre, muscar. – 3. (Arg.) Tip, individ. – Var. (înv.) gelat. Mr., megl. gilat. Tc. cellad (Meyer 79; Șeineanu, II, 177), cf. ngr. τζελάτης, alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII.
GEALÁT ~ți m. 1) înv. Persoană care execută condamnații la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (și violent). /<turc. cellât
gealat m. 1. calău (Mold. gelat): doi gelați veneau curând săbiile fluturând POP.; 2. Buc. soiu de vrabie care se hrănește cu muște (Muscicapa), lit. calăul muștelor. [Turc. DJELLAT].
gelat m. Mold. V. gealat.
gealát, V. gelat.
gelát m. (turc. ğellat, d. pers. ğellad; ngr. tzelátis, sîrb. gelat). Vechĭ. Calăŭ. – În Munt. și gealat.
gealat s. v. CĂLĂU. GÎDE.
GELAT s. (ORNIT.; Muscicapa striata) muscar.
gealat, gealați s. m. 1. (înv.) călău, gâde 2. (peior.) om voinic și violent; bătăuș
gelat, gelați s. m. bărbat dat cu mult gel de păr.

gelat dex

Intrare: gelat (ornit.)
gelat substantiv masculin admite vocativul
Intrare: gealat
gealat substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: gea-lat
gelat substantiv masculin admite vocativul