geáne s. f. – Lume. Origine necunoscută. Numai în Banat. După DAR, în legătură cu alb. giri „castă”, calabr. jenia, din gr. γενεά „creație”. Diculescu, Elementele, 491 și Giuglea, Dacor., III, 621, pleacă de la gr. γέννα „origine”.

Gean/e, -et, -i, -oglu v. Ioan VI c 3.