geanabet definitie

8 definiții pentru geanabet

GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110.
GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism) Om rău, afurisit. – Tc. cenabet „impur, mizerabil”.
geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți
geanabét s. m. (sil. gea-), pl. geanabéți
geanabét (geanabéți), s. m. – Tont, prost, netot. – Var. genabet. Tc. cenabet „om necurat” (Șeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. șb. ğenabet, bg. dženabet.
geanabet m. Munt. om rău, afurisit. [Turc. DJENABET].
geanabét m. (turc. ğenabet, om impur; sîrb. ğenabet). Munt. Fam. Ignorant, imbecil, gogoman.
geanabet, geanabeți s. m. 1. polițist. 2. gardian.

geanabet dex

Intrare: geanabet
geanabet substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: gea-na-bet