geamlâc definitie

10 definiții pentru geamlâc

GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic.
GEAMLẤC, geamlâcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. ♦ Coridor, verandă, încăpere închisă spre exterior cu un astfel de perete. – Din tc. camlic.
GEAMLÎ́C, geamlîcuri, s. n. Perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn. Răcoarea amurgului venea pînă în balcon, pe geamlîcul deschis, și răsfira în șuvițe lungi fumul tutunului. SADOVEANU, O. II 338. Cum prin geamlîcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului. REBREANU, R. I 225. Noaptea visam școala: un palat mare, mare și frumos, ca în basme, cu porți de fier, cu geamlîcuri. DELAVRANCEA, H. TUD. 34. ♦ Coridor, verandă ai cărei pereți exteriori sînt formați în cea mai mare parte din geamuri fixate pe un schelet de metal sau de lemn.
geamlấc (geam-) s. n., pl. geamlấcuri
geamlâc s. n., pl. geamlâcuri
GEAMLÂC s. (rar) vitraj. (~ul unei marchize.)
GEAMLÂC ~uri n. 1) Perete alcătuit din geamuri. 2) Coridor sau verandă formată din astfel de pereți. /<turc. țamlik.
geamlâc n. 1. geamurile unei case; 2. galerie cu geamuri. [Turc. DJAMLYK].
geamlî́c n., pl. urĭ (turc. ğamlyk). Terasă, balcon saŭ galerie acoperită cu geamurĭ.
GEAMLÎC s. (rar) vitraj. (~ unei marchize.)

geamlâc dex

Intrare: geamlâc
geamlâc substantiv neutru
  • silabisire: geam-lâc