geamie definitie

11 definiții pentru geamie

GEAMÍE, geamii, s. f. Lăcaș de cult la musulmani; moschee. – Din tc. cāmi.
GEAMÍE, geamii, s. f. Construcție destinată celebrării cultului la musulmani, de obicei mai mare decât moscheea. – Din tc. cămi.
GEAMÍE, geamii, s. f. Casă de rugăciuni la musulmani (mai mare decît moscheea). În Bagdad, fiecare mahala își are geamia ei. CARAGIALE, O. III 65. Napoleon în Egipt se închină în geamia mamelucilor. HASDEU, I. V. 30. De mult glasu-i puternic la rugăciuni chemase Copiii lui Mohamed în naltele geamii. ALECSANDRI, P. I 238.
geamíe (gea-) s. f., art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
geamíe s. f. (sil. gea-), art. geamía, g.-d. art. geamíei; pl. geamíi, art. geamíile
GEAMÍE s. (BIS.) moschee, (înv.) mecet. (~ la musulmani.)
geamíe (geamíi), s. f. – Moschee. – Mr. gimie, megl. geamiiă. Tc. cami (Roesler 619; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 655, Ronzevalle 69), cf. ngr. τζαμί, alb. ğami, bg. džamija, sb. ğamija, sp. gima (Eguilaz 113).
GEAMÍE ~i f. (la musulmani) Lăcaș de cult; moschee. /<turc. țami
geamie f. templu mahomedan mai mare decât moscheea: copiii lui Mahomed în naltele geamii AL. [Turc. DJAMI].
geamíe (ea dift.) f. (turc. [d. ar.] ğamy, loc de adunare, moscheĭe). Moscheĭe, biserică musulmană. V. mecet.
GEAMIE s. (BIS.) moschee, (înv.) mecet. (~ la musulmani.)

geamie dex

Intrare: geamie
geamie substantiv feminin
  • silabisire: gea-mi-e