Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru geamantan

GEAMANDÁN s. n. v. geamantan.
GEAMANT├üN, geamantane, s. n. Cuf─âr portabil din piele, carton, material plastic etc., ├«n care se pun lucrurile necesare pentru c─âl─âtorie; valiz─â. [Var.: (reg.) geamand├ín s. n.] ÔÇô Din tc. camadan, ngr. tzamand├íni.
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan.
GEAMANT├üN, geamantane, s. n. Cuf─âr portabil din piele, carton, material plastic etc., ├«n care se pun lucrurile necesare pentru c─âl─âtorie; valiz─â. [Var.: (reg.) geamand├ín s. n.] ÔÇô Din tc. camadan, ngr. tzamand├íni.
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan.
GEAMANT├üN, geamantane, s. n. Cuf─âr portabil (de carton presat, de piele, de fibr─â Vulcan sau de p├«nz─â), ├«n care se pun lucrurile necesare pentru c─âl─âtorie; valiz─â. Singura lui avere, pe care o a╚Öezase ├«ntr-un col╚Ť de od─âi╚Ť─â s─ârac─â, era un geamantan. SADOVEANU, E. 132. R├óm├«i s─ân─âtoas─â, cucoan─â, C─â-mi iau geamantanul ╚Öi plec! TOP├ÄRCEANU, B. 61. ├Äncepe a-mi scotoci prin tr─âsur─â ╚Öi prin geamantan. GHICA, S. A. 98. ÔÇô Variant─â: (Mold.) geamand├ín (ALECSANDRI, T. I 371) s. n.
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamantán s. n. (sil. gea-), pl. geamantáne
GEAMANTÁN s. valiză, (pop.) cufăr.
geamant├ín (geamant├íne), s. n. ÔÇô Valiz─â. ÔÇô Var. ge(a)mandan. Tc. camada┼ä (Meyer 79; ╚śeineanu, II, 186; Roesler 610; Lokotsch 652), ├«n parte prin intermediul ngr. ¤ä╬Â╬▒╬╝╬▒╬Ż¤ä╬Č╬Ż╬╣, cf. alb. ─čamandan, rus. ─Źemodan.
GEAMANT├üN ~e n. Obiect de bagaj portabil, de form─â dreptunghiular─â ╚Öi relativ plat─â, cu ├«ncuietoare, confec╚Ťionat dintr-un material u╚Öor (carton, piele, plastic etc.); valiz─â. * A-╚Öi face ~ul a) a-╚Öi aranja lucrurile ├«n geamantan; b) a se preg─âti de drum. /<ngr. tzamant├íni, turc. camadan
geamantan n. sac de piele ├«n care se pun lucruri de drum (├«n Mold. vorba sun─â geamandan): slugi ies din cas─â purt├ónd geamandanuri, cutii AL. [Turc. DJAMADAN (din DJAM├ł, haine, ╚Öi DAN, con╚Ťin├ónd)].
geamant├ín n., pl. e (turc. ─čamadan, ─čamedan, d. pers. ─čamedan [d. ─čame, ha─şn─â, ╚Öi dan, purt─âtor]; ngr. dzamantani [de unde ╚Öi rom. -antan ├«ld. -atan], bg. s├«rb. ─čamadan, rus. ─Źemod├ín. V. gh─şozdan). Vest. Geant─â ma─ş mare care se poart─â cÔÇÖo singur─â m├«n─â ├«n c─âl─âtorie. ÔÇô ├Än est gemandan. V. cuf─âr.
GEAMANTAN s. valiz─â, (pop.) cuf─âr.
doi la geamantan expr. chinez.

Geamantan dex online | sinonim

Geamantan definitie

Intrare: geamantan
geamandan substantiv neutru
geamantan substantiv neutru
  • silabisire: gea-