Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru geam

GEAM, geamuri, s. n. 1. Plac─â de sticl─â care se fixeaz─â ├«n pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale u╚Öilor ╚Öi care permite luminii s─â str─âbat─â ├«n interiorul unei ├«nc─âperi. ÔÖŽ Bucat─â de sticl─â care se fixeaz─â ├«n rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastr─â. ÔÇô Din tc. cam.
GEAM, geamuri, s. n. 1. Plac─â de sticl─â care se fixeaz─â ├«n pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale u╚Öilor ╚Öi care permite s─â str─âbat─â lumina ├«n interiorul unei ├«nc─âperi. ÔÖŽ Bucat─â de sticl─â care se fixeaz─â ├«n rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastr─â. ÔÇô Din tc. cam.
GEAM, geamuri, s. n. 1. Plac─â de sticl─â prin care str─âbate lumina (╚Öi care se fixeaz─â ├«n pervazurile u╚Öilor ╚Öi ferestrelor). Geam mat. Geamuri colorate. Ôľş Se deschise u╚Öa din fund, cu geam mic, rotund, la ├«n─âl╚Ťimea capului. SADOVEANU, B. 182. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, P─âdurea noastr─â tace p─âr─âsit─â. IOSIF, P. 46. V├«ntul jalnic bate-n geamuri. EMINESCU, O. I 76. ÔŚŐ Ochi de geam v. ochi (II 1). Geam armat sau de siguran╚Ť─â = geam gros ├«n care s-a ├«nglobat la fabricare o plas─â de s├«rm─â, cu scopul de a-i m─âri rezisten╚Ťa ╚Öi a evita accidentele. Geam de cuar╚Ť = geam fabricat din cuar╚Ť topit, care las─â s─â treac─â 50-80% din intensitatea razelor ultraviolete. ÔÖŽ Bucat─â de sticl─â care se a╚Öaz─â ├«n rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. La cuptoarele lor, focarii, cu geam colorat la ochi, au privit mereu la focuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 2/2. ├Än cutii cu geam p─âstra, vii, ╚Öerpi de toate neamurile. STANCU, D. 407. ÔÖŽ (Familiar) Monoclu. 2. Fereastr─â. V├«nturi ale iernii se c─âl─âtoreau pe la geam, aduc├«nd suspine de durere. SADOVEANU, O. II 205. Am deschis geamul vagonului. SAHIA, N. 26. La geamul t─âu ce str─âlucea Privii at├«t de des. EMINESCU, O. I 191.
geam s. n., pl. geámuri
geam s. n., pl. geámuri
GEÁM s. 1. v. fereastră. 2. sticlă. (O verandă cu ~uri.)
GEÁM s. v. monoclu.
ge├ím (ge├ímuri), s. n. ÔÇô 1. Plac─â de sticl─â fixat─â la fereastr─â. ÔÇô 2. Fereastr─â. ÔÇô 3. (Arg.) Ochelari. ÔÇô Mr., megl. geam. Tc. cam (Roesler 610; ╚śeineanu, II, 185; Lokotsch 650; Ronzevalle 69), cf. ngr. ¤ä╬Â╬Č╬╝╬╣, alb. ─čam, bg. d┼żam. ÔÇô Der. geamgiu, s. m. (persoan─â care monteaz─â sau vinde geamuri), din tc. camci, mr. giamgi; geaml├«c, s. n. (coridor, verand─â, ├«nc─âpere ├«nchis─â cu geamuri), din tc. camlik, cf. ngr. ¤ä╬Â╬▒╬╝╬╗╬»¤░╬╣, mr. giamliche.
GEAM ~uri n. 1) Plac─â de sticl─â fixat─â ├«n cercevelele unei ferestre sau ale unei u╚Öi, pentru a l─âsa lumina s─â p─âtrund─â ├«n ├«nc─âpere. 2) Bucat─â de sticl─â care se fixeaz─â ├«n rama unor obiecte (ochelari, ceasornic etc.). 3) Deschiz─âtur─â f─âcut─â ├«n pere╚Ťii unei cl─âdiri sau ai unui vehicul pentru a permite s─â intre ├«n interior lumina ╚Öi aerul; fereastr─â. /<turc. ╚Ťam
geam n. 1. ochiu de sticlă la fereastră sau la ușă; 2. cerc de sticlă: geamuri pentru ceasornice; 3. pl. fam. binoclu: cu geamurile în ochi. [Turc. DJAM].
ge├ím n., pl. ur─ş (turc. [d. pers.] ─čam, ngr. dz├ími, bg. s├«rb. ─čam). Plac─â de sticl─â pus─â la o fereastr─â, la un felinar ╚Ö. a. A sta la geam (or─ş la geamur─ş), a sta la fereastr─â. Luna bate pin geamur─ş, luna bate pin geamurile ferestre─ş. Iron. A umbla cu geamurile ├«n och─ş, a purta ochelar─ş.
GEAM s. 1. fereastr─â. (Se uit─â pe ~.) 2. sticl─â. (O verand─â cu ~.)
geam s. v. MONOCLU.
geam-lun├ęt─â s. n. 1977 Geam din spate la automobile v. dezaburizare (din geam + lunet─â; cf. fr. lunette ÔÇ×vitre arri├Ęre dÔÇÖune automobileÔÇŁ; PR sec. XX)
a fi la geam expr. (d. fete) a fi virgin─â.
a se face geam expr. a vedea, a sesiza, a urm─âri cu aten╚Ťie.
a-i sparge (cuiva) geamurile expr. (adol., sport. ÔÇô la fotbal) a strecura mingea printre picioarele adversarului.
casă fără geam expr. închisoare.
trei cu geamuri expr. (șc.) nota opt.

Geam dex online | sinonim

Geam definitie

Intrare: geam
geam substantiv neutru