GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite luminii să străbată în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam.

GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite să străbată lumina în interiorul unei încăperi. ♦ Bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastră. – Din tc. cam.

GEAM, geamuri, s. n. 1. Placă de sticlă prin care străbate lumina (și care se fixează în pervazurile ușilor și ferestrelor). Geam mat. Geamuri colorate. ▭ Se deschise ușa din fund, cu geam mic, rotund, la înălțimea capului. SADOVEANU, B. 182. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită. IOSIF, P. 46. Vîntul jalnic bate-n geamuri. EMINESCU, O. I 76. ◊ Ochi de geam v. ochi (II 1). Geam armat sau de siguranță = geam gros în care s-a înglobat la fabricare o plasă de sîrmă, cu scopul de a-i mări rezistența și a evita accidentele. Geam de cuarț = geam fabricat din cuarț topit, care lasă să treacă 50-80% din intensitatea razelor ultraviolete. ♦ Bucată de sticlă care se așază în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. La cuptoarele lor, focarii, cu geam colorat la ochi, au privit mereu la focuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 2/2. În cutii cu geam păstra, vii, șerpi de toate neamurile. STANCU, D. 407. ♦ (Familiar) Monoclu. 2. Fereastră. Vînturi ale iernii se călătoreau pe la geam, aducînd suspine de durere. SADOVEANU, O. II 205. Am deschis geamul vagonului. SAHIA, N. 26. La geamul tău ce strălucea Privii atît de des. EMINESCU, O. I 191.

geam s. n., pl. geámuri

geam s. n., pl. geámuri

GEÁM s. 1. v. fereastră. 2. sticlă. (O verandă cu ~uri.)

GEÁM s. v. monoclu.

geám (geámuri), s. n. – 1. Placă de sticlă fixată la fereastră. – 2. Fereastră. – 3. (Arg.) Ochelari. – Mr., megl. geam. Tc. cam (Roesler 610; Șeineanu, II, 185; Lokotsch 650; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμι, alb. ğam, bg. džam. – Der. geamgiu, s. m. (persoană care montează sau vinde geamuri), din tc. camci, mr. giamgi; geamlîc, s. n. (coridor, verandă, încăpere închisă cu geamuri), din tc. camlik, cf. ngr. τζαμλίϰι, mr. giamliche.

GEAM ~uri n. 1) Placă de sticlă fixată în cercevelele unei ferestre sau ale unei uși, pentru a lăsa lumina să pătrundă în încăpere. 2) Bucată de sticlă care se fixează în rama unor obiecte (ochelari, ceasornic etc.). 3) Deschizătură făcută în pereții unei clădiri sau ai unui vehicul pentru a permite să intre în interior lumina și aerul; fereastră. /<turc. țam

geam n. 1. ochiu de sticlă la fereastră sau la ușă; 2. cerc de sticlă: geamuri pentru ceasornice; 3. pl. fam. binoclu: cu geamurile în ochi. [Turc. DJAM].

geám n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] ğam, ngr. dzámi, bg. sîrb. ğam). Placă de sticlă pusă la o fereastră, la un felinar ș. a. A sta la geam (orĭ la geamurĭ), a sta la fereastră. Luna bate pin geamurĭ, luna bate pin geamurile ferestreĭ. Iron. A umbla cu geamurile în ochĭ, a purta ochelarĭ.

GEAM s. 1. fereastră. (Se uită pe ~.) 2. sticlă. (O verandă cu ~.)

geam s. v. MONOCLU.

geam-lunétă s. n. 1977 Geam din spate la automobile v. dezaburizare (din geam + lunetă; cf. fr. lunette „vitre arrière d’une automobile”; PR sec. XX)

a fi la geam expr. (d. fete) a fi virgină.

a se face geam expr. a vedea, a sesiza, a urmări cu atenție.

a-i sparge (cuiva) geamurile expr. (adol., sport. – la fotbal) a strecura mingea printre picioarele adversarului.

casă fără geam expr. închisoare.

trei cu geamuri expr. (șc.) nota opt.