15 definiții pentru gealat
GEALÁT, gealați,
s. m. 1. (
Înv.) Călău, gâde.
2. (De obicei
peior. sau
fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din
tc. cellât. GEALÁT, gealați,
s. m. 1. (
Înv.) Călău, gâde.
2. (De obicei
peior. sau
fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din
tc. cellât. GEALÁT, gealați,
s. m. (Învechit) Călău, gîde. Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. ♦ (Azi,
fig., cu nuanță peiorativă) Om voinic, puternic, adesea bătăuș. – Variantă:
gelát (ALECSANDRI, P. P. 221)
s. m. gealát (
înv.,
fam.) (gea-)
s. m.,
pl. gealáți
gealát s. m. (sil. gea-), pl. gealáți
GEALÁT s. v. călău, gâde. gealát (gealáți), s. m. –
1. Călău. –
2. Pasăre, muscar. –
3. (
Arg.) Tip, individ. –
Var. (
înv.) gelat.
Mr.,
megl. gilat.
Tc. cellad (Meyer 79; Șeineanu, II, 177),
cf. ngr. τζελάτης,
alb. ğelat,
bg. dželatin.
Sec. XVII.
GEALÁT ~ți m. 1) înv. Persoană care execută condamnații la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (și violent). /<turc. cellât gealat m.
1. calău (Mold.
gelat): doi gelați veneau curând săbiile fluturând POP.;
2. Buc. soiu de vrabie care se hrănește cu muște (Muscicapa), lit. calăul muștelor. [Turc. DJELLAT].
gelat m. Mold. V.
gealat. gelát m. (turc. ğellat, d. pers. ğellad; ngr. tzelátis, sîrb. gelat). Vechĭ. Calăŭ. – În Munt. și
gealat. gealat s. v. CĂLĂU. GÎDE. gealat, gealați
s. m. 1. (
înv.) călău, gâde
2. (
peior.) om voinic și violent; bătăuș
Gealat dex online | sinonim
Gealat definitie
Intrare: gealat
gealat substantiv masculin admite vocativul
gelat substantiv masculin admite vocativul