gealău definitie

11 definiții pentru gealău

GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló.
GEALĂU, gealăie, s. n. Rindea (mare). – Din magh. gyaló.
GEALẮU, gealăie, s. n. (Mold.) Rindea; (în restul țării) rindea lungă, cu mîner de formă specială, folosită la geluirea pieselor mari de lemn. Auzeam bătaia bărzilor ori sunetele ascuțite ale gealăului, care se amestecau cu glumele lucrătorilor. SADOVEANU, O. V 489. Oftatul lui răsuna mai tare, însoțit de șuierul gealăului. CONTEMPORANUL, V 387.
!gealắu (reg.) (gea-) s. n., art. gealắul; pl. gealắie/gealắuri
gealău s. n. (sil. gea-), art. gealăul; pl. gealăie
GEALĂU s. (TEHN.) (reg.) buhai, (Mold.) robanc. (Rindeluiește cu ~l.)
gealắu (-uri), s. n. – Rindea. – Var. gelău, gileu, (Trans.) ghi(u)leu. Mag. gyaló (Cihac, II, 501; DAR; Gáldi, Dict., 132). – Der. gelui, vb. (a netezi cu gealăul); geluială, s. f. (netezire cu gealăul); geluitor, s. m. (rindea); geluitură, s. f. (talaj, strujitură).
GEALĂU ~ie n. Rindea (lungă) folosită pentru prelucrarea pieselor mari. /<ung. gyalo
gealău n. Mold. Tr. rândea. [Și ghilău = ung. GYALÙ].
gealắŭ n., pl. ăĭe (ung. gyalu). Nord. Rîndea. – În Trans. și gilăŭ, jilăŭ, ghilăŭ, ghelăŭ.
GEALĂU s. (TEHN.) (reg.) buhai, (Mold.) robanc. (Rindeluiește cu ~.)

gealău dex

Intrare: gealău
gealău 1 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: gea-lău
gealău 2 pl. -uri substantiv neutru