gazon sn [At: GHICA, ap. CADE / Pl: ~oane, și (înv) ~uri / E: fr gazon] 1 Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde. 2 Suprafață de teren pe care se află gazon (1). 3 Sămânță de diferite graminee din care crește gazonul (1).

GAZÓN s. n. Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde; suprafață de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiții sportive). – Din fr. gazon.

GAZÓN s. n. Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă, deasă și mereu verde; suprafață de teren pe care se află asemenea iarbă (mai ales pentru unele competiții sportive). – Din fr. gazon.

GAZÓN s. n. Iarbă care se cosește și se stropește des, pentru a o menține scurtă, deasă și mereu verde.

gazón s. n.

gazón s. n.

GAZÓN s. peluză. (Stă întins pe ~.)

GAZÓN s.n. Iarbă care se cosește și se stropește des pentru a se menține scurtă, deasă și mereu verde; teren semănat cu astfel de iarbă. [< fr. gazon].

GAZÓN s. n. iarbă care se cosește și se stropește des pentru a se menține scurtă, deasă și mereu verde; teren semănat cu astfel de iarbă. (< fr. gazon)

GAZÓN ~oáne n. 1) Iarbă fină, deasă și scurtă, semănată în scopuri decorative. 2) Teren (de o anumită formă) semănat cu astfel de iarbă; peluză. /<fr. gazon

*gazón n., pl. oane și urĭ (fr. gazon, gason, d. vgerm. waso, ngerm. wasen). Ĭarba cea supțire care formează pe cîmp un covor de verdeață și care se seamănă și pin grădinĭ.

a stropi gazonul expr. (er. – d. bărbați) a ejacula, a juisa pe părul pubian al partenerei de sex.

gazon, gazoane s. n. (er.) păr pubian.