gaz definitie

37 definiții pentru gaz

gaz1 sn [At: MDT / Pl: ~e, și (înv) ~uri / E: fr gaz] 1 Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care-l au la dispoziție. 2 Amestec de substanțe gazoase întrebuințat drept combustibil. 3 (Îs) ~ aerian (sau de iluminat) Gaz obținut în mod artificial prin distilarea la temperaturi înalte (900°-1000°) a huilelor și folosit, după epurare, pentru încălzit și iluminat. 4 (Îs) ~e naturale Gaze combustibile acumulate în pământ în urma unor procese naturale. 5 (Îs) ~ metan (sau de baltă) Gaz natural inflamabil care conține metan în proporție de până la 99. 6 (Îs) ~ de lemn Gaz obținut prin distilarea uscată a lemnului, care se folosește drept combustibil (și în motoarele cu explozie). 7 (Îs) ~ ideal (sau perfect) Gaz ipotetic extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. 8 (Îoc cu gaz ideal) Gaz obișnuit care se găsește în natură și nu se comportă conform legii gazelor perfecte. 9 Petrol rafinat. 10 (Pfm; îe) (Doar) n-am băut ~ (Doar) n-am înnebunit. 11 Lampă primitivă cu gaz. 12 (Îs) ~ lichefiat Amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. 13 (Îs) ~ nobil Fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. 14 (Îs) ~ solid Combinație solidă de molecule de gaz metan și apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. 15 (Lpl; șîs ~e toxice de luptă) Substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 16 (Lpl) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 17 (Îe) A arde ~ (sau ~ul) degeaba A nu face nimic.
gaz2 sn [At: BACOVIA, O. 47 / V: ~ă, (înv) ~ie sf (pl gazii) / Pl: ~uri / E: fr gaze] (Înv) Voal Cf zăbranic.
GAZ2, gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.
GAZ1 s. n. Țesătură foarte subțire. – Din fr. gaze.
GAZ2, gaze, s. n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, ușor deformabile și expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție. ◊ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile ușor lichefiabile, obținut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerția lor chimică. Gaz solid = combinație solidă de molecule de gaz metan și de apă, care se găsește în special în zonele unde pământul este înghețat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.
GAZ1 s. n. Țesătură foarte subțire. – Din fr. gaze.
GAZ1 s. n. Țesătură foarte subțire (de mătase); voal, zăbranic. Eșarfă de gas. ▭ Ce gînduri s-or fi încrucișînd oare în căpșoarele cele blonde, așa de drăgălaș învăluite în gazul și muselina care fluturau în bătaia vîntului. BART, S. M. 58.
GAZ2, gaze, s. n. 1. Nume generic dat acelor corpuri fluide care, din cauza coeziunii moleculare foarte slabe, iau forma și ocupă volumul oricărui recipient în care sînt introduse. Gaz inflamabil. Gaze de mină. ▭ Gazele nu au nici o coeziune și sînt foarte compresibile. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. ◊ Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz obținut prin distilarea huilei la temperaturi înalte; se transportă prin conducte și se întrebuințează la încălzit și la iluminat. O casă de București... cu un felinar de gaz aerian la trotuar. BASSARABESCU, V. 127. Gaz lichefiat = gaz obținut în rafinăriile de petrol și păstrat în stare lichidă în butelii de presiune; se întrebuințează ca combustibil casnic. V. aragaz. Gaze naturale = nume dat gazelor combustibile care emană din pămînt mai ales în regiunile petrolifere; sînt formate în cea mai mare parte din metan, pot fi transportate prin conducte și se întrebuințează ca combustibil, ca materie primă pentru fabricarea negrului de fum etc. 2. (De obicei la pl., adesea determinat prin «de luptă» sau «de război») Nume dat unor substanțe gazoase sau unor aerosoli asfixianți ori toxici, folosiți în războaie de unele armate beligerante. Dogoarea văratică a soarelui pătrunde usturător, ca un gaz de război. SAHIA, N. 29. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Nume dat în mod impropriu unui produs lichid al țițeiului, întrebuințat ca combustibil în lămpi; petrol lampant. N-ai vîndut tu mîl amestecat cu gaz și spuneai că-i o păcură nouă... CAMILAR, TEM. 56. Da de ce nu aprinseși lampa, mamă? ori nu mai e gaz? REBREANU, R. I 206. Irina aprinse o lampă cu gaz cît o tărtăcuță de mare. BUJOR, S. 106. ◊ Expr. (Familiar) Doar n-am băut gaz ca să... = doar n-am înnebunit, nu mi-am pierdut mințile ca să... A arde gaz sau a arde gazul degeaba = a pierde vremea de pomană, a nu face nimic.Dacă mai arzi mult gaz pe-aici, n-ai s-ajungi la ferma ta nici săptămîna viitoare. V. ROM. mai 1954, 44.
gaz2 (fluid) s. n., pl. gáze
gaz1 (voal) s. n.
gaz (corp chimic) s. n., pl. gáze
gaz (țesătură subțire) s. n.
GAZ s. 1. (FIZIOL.) pârț, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam. 2. v. petrol lampant. 3. (CHIM.) gaz aerian v. gaz de iluminat; gaz de iluminat = gaz aerian; gaze de luptă v. substanțe toxice de luptă; gaze naturale = bitumene gazoase; gaz ideal v. gaz perfect; gaz perfect = gaz ideal. 4. gaz ilariant v. protoxid de azot.
GAZ s. v. gazorniță.
GAZ2 s.n. 1. Nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculară foarte mică. 2. Denumire populară pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas].
GAZ1 s.n. (Text.) Voal de mătase. [< fr. gaze].
GAZO- v. gaz2 [în DN].
GAZ2 s. n. 1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculară foarte mică. 2. substanță sau amestec de substanțe în stare gazoasă, drept combustibil. ◊ petrol lampant. 3. (pl.) emanații gazoase ale stomacului sau intestinelor. 4. (pl.) substanțe toxice, iritante, asfixiante etc. folosite în război. (< fr. gaz)
GAZ1 s. n. voal de mătase. (< fr. gaze)
gaz (gáze), s. n.1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă. – 2. Petrol. – Mr. gaz. Fr. gaz. – Der. găzar, s. m. (vînzător de gaz lampant); gazos, adj., din fr. gazeux; gazorniță, s. f. (lampă de petrol; bidon).
gáză (-zii), s. f. – Voal de mătase. Fr. gaze. Sec. XIX, înv.
GAZ2 ~e n. Substanță lichidă obținută prin distilarea petrolului și folosită drept combustibil (mai ales în lămpi). * Doar n-am băut ~ doar n-am înnebunit; nici nu mă gândesc! /<fr. gaz
GAZ1 ~e n. 1) Substanță în stare fluidă, cu densitate mică, expansibilă și compresibilă, care ia volumul și forma spațiului disponibil. * ~e naturale gaze formate în natură. ~e artificiale gaze obținute pe cale industrială. ~e combustibile gaze folosite ca sursă de energie calorică. ~ de iluminat (sau aerian) gaz obținut prin distilarea huilei, folosit la iluminat. ~ inert a) gaz care nu arde; b) gaz care nu reacționează chimic, folosit la fabricarea becurilor cu incandescență și a tuburilor cu descărcări electrice luminoase. ~ lichefiat gaz transformat în lichid. ~ perfect (sau ideal) gaz rarefiat pentru care produsul dintre presiune și volum este invariabil la orice temperatură. ~ detonant material explozibil constând dintr-un amestec de hidrogen și oxigen. ~ de baltă gaz incolor, inodor și inflamabil, obținut din zăcăminte naturale și folosit drept combustibil sau ca materie primă în industrie; metan. ~ nobil (sau rar) gaz inert, incolor și inodor, situat în grupa zero a sistemului periodic. 2) mai ales la pl. Substanță toxică, asfixiantă sau iritantă, folosită ca armă de luptă. 3) la pl. pop. Emanație (cu miros neplăcut) degajată de stomac sau de intestine. /<fr. gaz
gaz n. 1. orice fluid aeriform: oxigen, hidrogen, azot; 2. gaz hidrogen carbonat, întrebuințat pentru luminat și încălzit: gazul de luminat se obține prin distilarea huilei; 3. petrol rafinat: lampă cu gaz. [Vorbă creată, în 1644, de Van Helmont, medic belgian]. V. asfixiant.
gaz n. stofă transparentă foarte ușoară (de bumbac sau de mătase): gaz ușor sânu-i ’nvelește BOL.
1) *gaz n., pl. e și urĭ (fr. gaz, cuv. creat arbitrar de Van Helmont, † 1644, poate după flamandu geest, spirt. D. fr. și turc. ghaz). Fiz. și chim. Corp aeriform, abur care rămîne așa la temperatura ordinară, cum e oxigenu, idrogenu, azotu. Pop. Petrol. Gaz permanent, se zicea așa despre gazurile care nu putuse fi încă lichefăcute, ceĭa ce azĭ se poate. Gaz de iluminat, gaz care se scoate destilînd cărbuniĭ de pămînt, după descoperirea lui Filip Lebon la începutu sec. XIX și care se compune din idrogen, metan, oxid de cărbune ș. a. El servește la iluminat, încălzit, unflatu baloanelor, mișcatu motoarelor ș. a. Tot din această destilare se scoate coxu și catranu.
2) *gaz n. și (maĭ bine) gáză f. (fr. gaze f., poate d. numele orașuluĭ Gaza, din Siria). Pînză ușoară și transparentă, de matasă, de in ș. a. V. tifon 1 și fludă.
GAZ s. 1. (FIZIOL.) pîrț, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam. 2. (CHIM.) petrol lampant, (înv. și reg.) naft, (Mold. și Bucov.) gaiță. 3. (CHIM.) gaz ilariant = protoxid de azot.
gaz s. v. GAZORNIȚĂ.
gaz Dicționarele noastre nu fac nici o deosebire între înțelesul din chimie și cel popular, de „petrol”. Ca etimologie se dă fr. gaz (DA, CADE, Scriban, DLRM), deși în franțuzește nu se folosește cuvîntul cu înțelesul de „petrol”. Termenul din chimie s-a răspîndit, evident, mai tîrziu decît cel de „petrol”, care a dat derivate frecvent întrebuințate (găzar, găzărie, gazorniță), expresii frazeologice (doar n-am băut gaz, a arde gazul etc.). Cu sensul de „petrol”, cuvîntul circulă în bulgară (гaз), în turcă (gaz), în neogreacă (γϰάζ), în ucraineană (гaз), БEP ia drept punct de plecare tc. gaz yaği, calc după amer. gas oil. Este adevărat că țara noastră este de mult o mare producătoare de petrol, deci ar fi de crezut că punctul de plecare pentru limbile balcanice este româna, dar siguranță nu putem avea în această privință, în orice caz trebuie diferențiate sensurile și apropiate formele din limbile vecine.
ECHIPĂ DE GAZE grup de persoane specializate în umplerea aerostatelor cu gaz.
MANETA DE ADMISIE A GAZELOR ÎN MOTOR mică pârghie de comandă care servește la modificarea turației motorului.
TURBINĂ/CU ARDERE INTERNĂ/CU GAZE, motor cu rotor pus în mișcare de gazele de ardere produse de aerul atmosferic, comprimat de compresor și introdus în camera de ardere, unde prin injectarea combustibilului, se aprinde cu ajutorul unor bujii. Sin. turbocompresor.
a arde gazul de pomană expr. a lenevi, a trândăvi
A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se băși, a se bese, a călca pe broască, a fi mâncat de prin gunoaie, a gaza, a se pârțâi, a trage bășini / pârțuri / rachete / vânturi.
a turna gaz pe foc expr. a contribui la înrăutățirea unei situații grave / dificile.
GAZE INTESTINALE bășină, hidrogen sulfurat, noxă, pârț, rachetă, târtâită, vânt.

gaz dex

Intrare: gaz (fluid)
gaz 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: gaz (țesătură)
gaz 1 s.n. substantiv neutru
gază substantiv feminin
Intrare: gaz (pref.)
gaz 2 element de compunere prefix
gazo element de compunere prefix