Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru gavot─â

gavotă sf [At: DICȚ. / S și: (după fr) gavottă / Pl: ~te / E: fr gavotte] 1 Vechi dans în doi timpi, cu mișcare moderată. 2 Melodie după care se dansează gavota (1). 3 Parte dintr-o suită instrumentală care folosește ca model gavota (2).
GAV├ôT─é, gavote, s. f. Vechi dans francez ├«n doi timpi, cu mi╚Öcare moderat─â; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÖŽ Parte dintr-o suit─â instrumental─â care folose╚Öte ca model aceast─â melodie. ÔÇô Din fr. gavotte.
GAV├ôT─é, gavote, s. f. Vechi dans francez ├«n doi timpi, cu mi╚Öcare moderat─â; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÖŽ Parte dintr-o suit─â instrumental─â care folose╚Öte ca model aceast─â melodie. ÔÇô Din fr. gavotte.
GAVÓTĂ, gavote, s. f. Numele unui dans vechi, cu o mișcare moderată în doi timpi; arie după care se dansează acest dans.
gav├│t─â s. f., g.-d. art. gav├│tei; pl. gav├│te
gav├│t─â s. f., pl. gav├│te
GAV├ôT─é s.f. Vechi dans de origine provensal─â, cu mi╚Öc─âri u╚Öoare ├«n doi timpi; melodia acestui dans. ÔÖŽ Parte dintr-o suit─â instrumental─â, preced├ónd sarabanda. [< fr. gavotte, cf. it. gavotta, germ. Gavotte].
GAVÓTĂ s. f. vechi dans francez, de origine populară, cu mișcare moderată, asemănător cu gagliarda; melodia corespunzătoare, care într-o suită instrumentală precedă sarabanda. (< fr. gavotte)
GAV├ôT─é ~e f. 1) Vechi dans fran╚Ťuzesc, dansat la curte. 2) Melodie dup─â care se execut─â acest dans. /<fr. gavotte
*gav├│t─â f., pl. e (fr. gavotte, d. pv. gavoto, porecla muntenilor din Alp─ş, rud─â cu sp. gavacho, termin de dispre╚Ť p. munteni─ş din Pirine─ş, ╚Öi fr. sec. 17 gavache, la╚Ö). Un fel de dans ├«n do┼ş─â timpur─ş. Melodia dup─â care se danseaz─â.
gavot─â (< fr. gavotte, din gavot ÔÇ×locuitor din ╚Ťinutul Gap Dauphin├ę, Fran╚ŤaÔÇŁ), dans* ├«n mi╚Öcare moderat─â, m─âsura 2/2 ╚Öi form─â binar─â (cu repetarea fiec─ârei sec╚Ťiuni). Frazele* ├«ncep cu o anacruz─â* caracteristic─â de dou─â p─âtrimi* ╚Öi se ├«ncheie, de regul─â, la mijlocul m─âsurii printr-o doime*. ├Än ce prive╚Öte coregrafia, se aseam─ân─â cu branle* ╚Öi gagliarda*. Originar─â din folc. fr., g. p─âtrunde la curte c─âtre sf├ór╚Öitul sec. 16 ╚Öi cunoa╚Öte o mare vog─â ├«n cel urm─âtor. Lully o introduce ├«n oper─â*, exemplu s─âu fiind urmat, printre al╚Ťii, de Rameau, H├Ąndel, Gluck, Gr├ętry, ╚Öi, mai recent, Puccini (Tosca). ├Än muzica instr. e introdus─â, probabil, de N.-A. Le B├Ęgue (c. 1631-1702). Apare ├«n culegerile de dansuri pentru clavecin, ├«n concertele grossi* ╚Öi sonate*, dar mai ales ├«n suite*, f─âr─â a face totu╚Öi parte din dansurile obligatorii ale acestui gen. Se ├«nt├ólne╚Öte sub form─â de rondo* (gavotte en rondeau) sau ca g. cu varia╚Ťiuni (Rameau, Suita a IV-a pentru clavecin), dar cel mai adesea e urmat─â de o a doua g. (care poate ├«mprumuta caracterul musettei*). Dintre autorii de g. instr. ├«i cit─âm pe DÔÇÖAnglebert, Louis ╚Öi Fran├žois Couperin, Rameau, Corelli, Vivaldi, Padre Martini, Purcell, H├Ąndel, Pachelbel, J.F.K. Fischer, J.S. Bach; ├«ntre contemporanii care au cultivat g. se num─âr─â: Prokofiev, Auric.

Gavot─â dex online | sinonim

Gavot─â definitie

Intrare: gavot─â
gavot─â substantiv feminin