gavanoșel sn vz găvănoșel

găvănoșel sn [At: ALECSANDRI, T. 431 / V: gavan~ / Pl: ~ele / E: gavanos + -el] 1-2 (Pop; șhp) Borcan (mic).

GAVANOȘÉL s. n. v. găvănoșel.

GĂVĂNOȘÉL, găvănoșele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui gavanos. [Var.: gavanoșél s. n.] – Gavanos + suf. -el.

GAVANOȘÉL, s. n. v. găvănoșel.

GĂVĂNOȘÉL, găvănoșele, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui gavanos. [Var.: gavanoșél s. n.] – Gavanos + suf. -el.

GAVANOȘÉL s. n. v. găvănoșel.

GĂVĂNOȘÉL, găvănoșele, s. n. (Mold., Munt.) Diminutiv al lui gavanos; borcănaș. Am găsit un găvănoșel cu un fel de compoziție sărată. CARAGIALE, O. VII 5. – Variantă: (Mold.) gavanoșél (ALECSANDRI, T. 431) s. n.

găvănoșél (pop.) s. n., pl. găvănoșéle

găvănoșél s. n., pl. găvănoșéle

GAVANOȘÉL s. v. borcănaș, borcănel.

gavanoșel n. Mold. borcănaș (AL.).

gavanoșel s. v. BORCĂNAȘ. BORCĂNEL.