Dicționare ale limbii române
garoi sm [At: H II, 310, 49 / V: gor~ / Pl: ~ / E: nct] (Reg) 1 (Orn) Cioară. 2 Termen injurios pentru rromi.
garói (-i), s. m. – Țigan. Țig. gero „om” (Graur 154; Juilland 165); DAR cf. REW 3591.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
garóĭ și zgaróĭ m., pl. tot așa. Est. Iron. Țigan. – Și baroĭ și boroĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
zgaróĭ, V. garoĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
GAROI subst, „cioară” (DLR). 1. – fam., ard. (Paș); Garoescu A. (IS 265), cf. și Zgaroi. 3. 2. Garoian, fam.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
garoi, garoi s. m. (peior.) țigan, rrom
- sursa: Argou 2007
- permalink
garoi dex
Intrare: garoi
garoi
zgaroi
substantiv masculin
admite vocativul
Intrare: Garoi
Garoi