Dicționare ale limbii române

2 intrări

14 definiții pentru garnizona

garnizoa sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 / V: (înv), ~on sn, ~o / E: fr garnison] 1 Unitate sau ansamblu de unități militare stabilite într-o localitate sau, pe timp de război, într-un loc întărit pentru a-l apăra. 2 (Pex) Orașul, locul sau clădirea unde este stabilită o garnizoană (1). 3 Conducere a unei garnizoane (1). 4 (Îe) A fi în (sau la) ~, ori a avea ~na în (sau la) A face parte din trupele unei garnizoane (1).
garnizon sn vz garnizoană
garnizona vt [At: IORGA, L. II, 118 / S și: ~iso~ / E: garnizoană] (Nob) A ocupa un (oraș) cu armata.
garnizo sf vz garnizoană
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra; p. ext. localitate în care sunt stabilite aceste unități și instituții. 2. Conducere a unei garnizoane (1). – Din fr. garnison.
GARNIZOÁNĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități sau instituții militare stabilite într-o localitate; p. ext. localitatea în care sînt stabilite aceste unități. [Romanii] creează provincia Moesia... și stabilesc acolo puternice garnizoane. IST. R.P.R. 36. ÎI știam undeva, mutat dintr-o garnizoană în alta. C. PETRESCU, S. 121. La Vidin furăm primiți de soldații de garnizoană, ce ne prezentară armele. BOLINTINEANU, O. 266. ◊ A fi în garnizoană sau a avea garnizoană (undeva) = a face parte din trupele stabilite într-o localitate. Astă-noapte am venit de la București, unde am fost în garnizoană. ALECSANDRI, T. 1222. 2. Conducere a unei garnizoane (1). A doua zi s-a primit la garnizoană o serie de reclamații asupra isprăvilor de peste noapte. BART, E. 204. Trec Dunărea la Orșova și se predau în mîna garnizoanei turcești. GHICA, A. 739.
garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne
garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne
GARNIZOÁNĂ s.f. 1. Trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc. ♦ Unitățile militare dintr-o localitate. ♦ Localitate unde sunt stabilite unități militare. 2. Organele de conducere ale unei garnizoane (1). [< fr. garnison].
GARNIZOÁNĂ s. f. 1. trupă stabilită într-un anumit loc pentru a-l întări, pentru a-l ocupa etc. ◊ unitățile militare dintr-o localitate; însăși localitatea. 2. organele de conducere ale unei garnizoane (1). (< fr. garnison)
GARNIZOÁNĂ ~e f. 1) Totalitate a unităților și instituțiilor militare stabilite într-o localitate. 2) Localitate unde sunt instalate aceste unități. 3) Organ de conducere al unor astfel de unități. [G.-D. garnizoanei] /<fr. garnison
garnizoană f. 1. trupe așezate într’o fortăreață; 2. locul de ședere al acelor trupe.
*garnizónă și -zoánă (oa dift.) f., pl. e (fr. garnison, d. garnir, a garnisi). Trupe puse undeva p. apărare saŭ numaĭ ca să stea acolo. Oraș saŭ sediŭ al unor trupe: garnizoana Galațĭ.

Garnizona dex online | sinonim

Garnizona definitie

Intrare: garnizoană
garnizoană substantiv feminin
garnizon
garnizonă
Intrare: garnizona
garnizona