Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru garnizoan─â

garnizoan─â sf [At: V─éC─éRESCUL, IST. 255 / V: (├«nv), ~on sn, ~on─â / E: fr garnison] 1 Unitate sau ansamblu de unit─â╚Ťi militare stabilite ├«ntr-o localitate sau, pe timp de r─âzboi, ├«ntr-un loc ├«nt─ârit pentru a-l ap─âra. 2 (Pex) Ora╚Öul, locul sau cl─âdirea unde este stabilit─â o garnizoan─â (1). 3 Conducere a unei garnizoane (1). 4 (├Äe) A fi ├«n (sau la) ~, ori a avea ~na ├«n (sau la) A face parte din trupele unei garnizoane (1).
garnizon sn vz garnizoan─â
garnizon─â sf vz garnizoan─â
GARNIZO├üN─é, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unit─â╚Ťi ╚Öi de institu╚Ťii militare stabilite ├«ntr-o localitate sau (├«n timp de r─âzboi) ├«ntr-un loc ├«nt─ârit pentru a-l ap─âra; p. ext. localitate ├«n care sunt stabilite aceste unit─â╚Ťi ╚Öi institu╚Ťii. 2. Conducere a unei garnizoane (1). ÔÇô Din fr. garnison.
GARNIZO├üN─é, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unit─â╚Ťi ╚Öi de institu╚Ťii militare stabilite ├«ntr-o localitate sau (├«n timp de r─âzboi) ├«ntr-un loc ├«nt─ârit pentru a-l ap─âra; p. ext. localitate ├«n care sunt stabilite aceste unit─â╚Ťi ╚Öi institu╚Ťii. 2. Conducere a unei garnizoane (1). ÔÇô Din fr. garnison.
GARNIZO├üN─é, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unit─â╚Ťi sau institu╚Ťii militare stabilite ├«ntr-o localitate; p. ext. localitatea ├«n care s├«nt stabilite aceste unit─â╚Ťi. [Romanii] creeaz─â provincia Moesia... ╚Öi stabilesc acolo puternice garnizoane. IST. R.P.R. 36. ├ÄI ╚Ötiam undeva, mutat dintr-o garnizoan─â ├«n alta. C. PETRESCU, S. 121. La Vidin fur─âm primi╚Ťi de solda╚Ťii de garnizoan─â, ce ne prezentar─â armele. BOLINTINEANU, O. 266. ÔŚŐ A fi ├«n garnizoan─â sau a avea garnizoan─â (undeva) = a face parte din trupele stabilite ├«ntr-o localitate. Ast─â-noapte am venit de la Bucure╚Öti, unde am fost ├«n garnizoan─â. ALECSANDRI, T. 1222. 2. Conducere a unei garnizoane (1). A doua zi s-a primit la garnizoan─â o serie de reclama╚Ťii asupra ispr─âvilor de peste noapte. BART, E. 204. Trec Dun─ârea la Or╚Öova ╚Öi se predau ├«n m├«na garnizoanei turce╚Öti. GHICA, A. 739.
garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne
garnizoánă s. f., g.-d. art. garnizoánei; pl. garnizoáne
GARNIZO├üN─é s.f. 1. Trup─â stabilit─â ├«ntr-un anumit loc pentru a-l ├«nt─âri, pentru a-l ocupa etc. ÔÖŽ Unit─â╚Ťile militare dintr-o localitate. ÔÖŽ Localitate unde sunt stabilite unit─â╚Ťi militare. 2. Organele de conducere ale unei garnizoane (1). [< fr. garnison].
GARNIZO├üN─é s. f. 1. trup─â stabilit─â ├«ntr-un anumit loc pentru a-l ├«nt─âri, pentru a-l ocupa etc. ÔŚŐ unit─â╚Ťile militare dintr-o localitate; ├«ns─â╚Öi localitatea. 2. organele de conducere ale unei garnizoane (1). (< fr. garnison)
GARNIZO├üN─é ~e f. 1) Totalitate a unit─â╚Ťilor ╚Öi institu╚Ťiilor militare stabilite ├«ntr-o localitate. 2) Localitate unde sunt instalate aceste unit─â╚Ťi. 3) Organ de conducere al unor astfel de unit─â╚Ťi. [G.-D. garnizoanei] /<fr. garnison
garnizoan─â f. 1. trupe a╚Öezate ├«ntrÔÇÖo fort─ârea╚Ť─â; 2. locul de ╚Öedere al acelor trupe.
*garniz├│n─â ╚Öi -zo├ín─â (oa dift.) f., pl. e (fr. garnison, d. garnir, a garnisi). Trupe puse undeva p. ap─ârare sa┼ş numa─ş ca s─â stea acolo. Ora╚Ö sa┼ş sedi┼ş al unor trupe: garnizoana Gala╚Ť─ş.

Garnizoan─â dex online | sinonim

Garnizoan─â definitie

Intrare: garnizoan─â
garnizoan─â substantiv feminin
garnizon
garnizon─â