garnitură definitie

13 definiții pentru garnitură

garnitu sf [At: GHICA, S 54 / Pl ~ri / E. fr garniture] 1 Accesoriu care se pune la un lucru spre a-l împodobi sau a-l completa Si: (pfm) găteală. 2 Salată, legume fierte care se servesc ca adaos la friptură. 3 (Teh) Piesă demontabilă care întărește sau protejează, micșorând uzura altor piese sau care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 4 Set complet de piese de mobilier pentru o anumită cameră. 5 Rufărie completă pentru un așternut de pat. 6 Locomotivă și vagoane ale unui tren. 7 Scule, piese de același fel dintr-un atelier sau dintr-o exploatare. 8 Totalitate a pieselor de același fel ale unei mașini. 9 (Îs) ~ de litere Serie de litere și semne cu caractere tipografice identice și cu toate corpurile caracterului respectiv. 10 Totalitate a jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă.
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos de legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constând din legume, salată etc., care se servește la friptură. 2. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o piesă, micșorându-i uzura; piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de același gen ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de litere și de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzând toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucătorilor care alcătuiesc o echipă sportivă; formație. – Din fr. garniture.
GARNITÚRĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a completa un lucru, în special un obiect de îmbrăcăminte. Garnitura unei haine. Garnitura unei pălării. ◊ Fig. Autorul grămădește toată luarea-aminte asupra persoanei de căpetenie... toată lumea cealaltă nu e pusă decît ca o garnitură, pentru a scoate la iveală caracterul eroului. GHEREA, ST. CR. I 266. ♦ Adaos constînd din legume, salată etc. care se servesc la friptură. 2. (Tehn.) Adaos demontabil care completează, întărește sau protejează o piesă, micșorîndu-i uzura; piesă cu ajutorul căreia se face îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un gaz sau un lichid. Garnitura robinetului de apă. 3. Grup de mai multe obiecte sau lucruri, care formează un asortiment complet. Primisem cadou un serviciu pentru douăsprezece persoane, garnitura întreagă, de la o doamnă prietenă. CAMIL PETRESCU, P. 197. Tom are patefon, radio, cea mai completă garnitură de bar. C. PETRESCU, C. V. 194. S-au cumpărat covoare, lămpi și o garnitură nouă de mobilă. BART, E. 63. ◊ Garnitură de pat = ansamblu format din cearșafurile și fețele de pernă necesare unui așternut. Garnitură de birou = ansamblu format din obiectele mărunte necesare pentru scris. 4. (Tehn.) Totalitatea uneltelor de același fel (mărimea lor putînd varia) folosite într-un atelier sau într-o exploatare. Garnituri de burghie. ♦ Totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. Garnitura de roți a unei locomotive. ◊ Garnitură de litere = serie de caractere tipografice de același fel, dar de corpuri diferite. ♦ (De obicei urmat de determinări arătînd felul sau scopul) Ansamblu de elemente sau de mașini care lucrează împreună. Garnitură de treier. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. Hulub cercetă cu atenție ceva pe la motoare, îi spuse lui Mihai să șteargă nu știu ce, pînă vine garnitura la încărcare. V. ROM. februarie 1953, 42. Garnitura se opri pe peron pufăind, gîfîind, împingînd parcă fumul și răcnetele, cu botul locomotivei. CĂLUGĂRU, O. P. 33. Se mai întîmplă ca o garnitură să pornească și să fie adusă înapoi... pentru că trebuie să-i ia înainte alt tren. PAS, Z. III 37.
garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri
garnitúră s. f., g.-d. art. garnitúrii; pl. garnitúri
GARNITÚRĂ s. set, (rar) sortiment. (O ~ completă de cuțite.)
GARNITÚRĂ s.f. 1. Accesoriu care servește la împodobirea sau la completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. Adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesă cu care se etanșează două elemente prin care circulă un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemănătoare care formează un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de același gen, folosite într-un atelier, într-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. [< fr. garniture].
GARNITÚRĂ s. f. 1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet. ◊ totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ echipă (completă). ♦ ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture)
GARNITÚRĂ ~i f. 1) Accesoriu folosit drept completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos, de obicei, de legume sau paste făinoase preparate, care se servește cu mâncăruri, în special, din carne. 3) Piesă demontabilă care protejează sau fixează altă piesă. ~ de frână. 4) Placă elastică care se fixează între două piese rigide pentru a le etanșa. ~ de robinet. ~ de piele. 5) Grup de obiecte asortate, care alcătuiesc un ansamblu; totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială; complet. ~ de autovehicule. ~ de mobilă. ◊ ~ de tren totalitate a vagoanelor ce formează un tren. [G.-D. garniturii] /<fr. garniture, germ. Garnitur
garnitură f. 1. ceeace servă a garnisi: garnitură de birou; 2. asortiment complet.
*garnitúră f., pl. ĭ (fr. garniture). Ceĭa ce e pus ca să garnisească, să completeze, să orneze: garnitura uneĭ rochiĭ. Asortiment complet: o garnitură de nasturĭ, de tren (cu toate vagoanele necesare). Adaus la o friptură ș. a., ca sos, murăturĭ orĭ altele.
GARNITU s. set, (rar) sortiment. (O ~ completă de cuțite.)

garnitură dex

Intrare: garnitură
garnitură substantiv feminin