Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru garnisit

garnisi vt [At: ╚śEZ. IV, 3 / Pzi: ~sesc / E: fr garnir] 1 A ├«mpodobi un lucru cu podoabe ╚Öi accesorii. 2 A ad─âuga o garnitur─â sau ornamente unui preparat culinar. corectat─â
garnisit, ~─â a [At. ╚śEZ. IV. 3 / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: garnisi] 1 (D. lucruri, ├«nc─âperi) ├Ämpodobit. 2 (D. preparate culinare) C─âruia i s-a ad─âugat o garnitur─â sau a fost ornat. 3 Care a fost prev─âzut cu...
GARNIS├Ź, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a ├«mpodobi, a orna. ÔÇô Dup─â fr. garnir.
GARNIS├Ź, garnisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a ├«mpodobi, a orna. ÔÇô Dup─â fr. garnir.
GARNIS├Ź, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a pune o garnitur─â, a ├«mpodobi, a orna, a ornamenta. Garnise╚Öte rochia cu dantele. Ôľş Straie... garnisite cu fir. ╚śEZ. IV 3.
garnis├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. garnis├ęsc, imperf. 3 sg. garnise├í; conj. prez. 3 s─â garnise├ísc─â
garnis├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. garnis├ęsc imperf. 3, sg. garnise├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi. pl. garnise├ísc─â
GARNIS├Ź vb. a ├«mpodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.)
GARNIS├ŹT adj. ├«mpodobit, ornamentat, ornat. (Rochie ~.)
GARNIS├Ź vb. IV. tr. A ├«mpodobi, a orna (cu o garnitur─â). [< fr. garnir].
GARNIS├Ź vb. I. tr. 1. a ├«mpodobi, a orna. 2. (mar.) a ├«nf─â╚Öura, pentru protec╚Ťie, o par├óm─â ├«n zona unde e supus─â frec─ârii. II. refl. a se umple (de), a se ├«mboln─âvi. (dup─â fr. garnir)
garnis├ş (garnis├ęsc, garnis├şt), vb. ÔÇô 1. A ├«mpodobi, a orna. ÔÇô 2. (Arg.) A se contagia, a se molipsi de o boal─â. Fr. garnir, cu termina╚Ťia -isi aplicat─â mai multor vf. fr. care se conjug─â cu infixul -iss-. ÔÇô Der. garnitur─â, s. f., din fr. garniture; garniseal─â, s. f., din fr. garnison.
A GARNIS├Ź ~├ęsc tranz. A prevedea cu o garnitur─â; a ├«mpodobi; a ├«nfrumuse╚Ťa; a orna. /<fr. garnir
garnis├Č v. 1. a ├«ngriji cu lucrurile trebuincioase; a garnisi o cas─â cu mobile; 2. a ├«nconjura cu podoabe: a garnisi o p─âl─ârie cu panglici; 3. a ocupa spa╚Ťiul: solda╚Ťii garnisiau uli╚Ťile.
garnisit a. 1. prev─âzut (cu legume): rasol garnisit; 2. fam. beat.
*garnis├ęsc v. tr. (fr. garnir, part. garnissant, d. vgerm. warnian, ngerm. warnen, a ├«n╚Ötiin╚Ťa, a ap─âra). ├Ängrijesc s─â aib─â cele necesare: a garnisi o cas─â cu mobile. Ornez: a garnisi o p─âl─ârie cu panglic─ş. Umplu spa╚Ťiu: o mul╚Ťime de curio╚Ö─ş garnisea┼ş strada.
GARNISI vb. a împodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.)
GARNISIT adj. împodobit, ornamentat, ornat. (Rochie ~.)
garnisi, garnisesc. v. t. a bate, a cotonogi.

Garnisit dex online | sinonim

Garnisit definitie

Intrare: garnisi
garnisi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: garnisit
garnisit adjectiv