gargarisi [At: CONTEMP. 1949, nr. 150, 4/5 / Pzi: ~sesc / E: ngr γαργαρίζω] 1 vr A face gargară (1). 2-3 vtr (Fig; prt) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică, ambiguu. 4 vt (Fig) A vorbi mult, fără susținere (și încercând să distragă atenția).

GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.

GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face gargară.

gargarisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 să gargariseáscă

gargarisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 sg. și pl. gargariseáscă

GARGARISÍ vb. (MED.) (înv.) a se gargariza.

A GARGARISÍ ~ésc intranz. 1) A face gargară. 2) fig. A vorbi incoerent încet și nedeslușit; a bolborosi. /<ngr. gargarizo

gargarisì v. a-și clăti gura sau gâtlejul cu un lichid.

*gargarisésc v. tr. (d. gargară saŭ ngr. gargarizo, aor. -árisa). Clătesc gura cu gargară. V. refl. Îmĭ clătesc gura cu gargară.

GARGARISI vb. (MED.) (înv.) a se gargariza.