gardist definitie

23 definiții pentru gardist

gardist [At: CARAGIALE, T. II, 29 / V: (înv) gua~, gva~, va~ / Pl: ~iști / E: gardă + -ist] 1 (În trecut) Agent de poliție care făcea de pază pe străzile unui oraș Si: sergent de stradă 2 (Reg) Vătășel de primărie. 3 (În timpul Revoluției socialiste ruse din 1917; îs) ~ alb Contrarevoluționar din garda (17) albă. 4 (Între cele două războaie mondiale, la noi în țară) Legionar Cf garda (19) de fier.
GARDÍST, gardiști, s. m. (În trecut) 1. Agent de poliție care făcea de pază pe străzile unui oraș; sergent de stradă. 2. Legionar. [Var.: (1) vardíst s. m.] – Gardă + suf. -ist.
VARDÍST s. m. v. gardist.
GARDÍST, gardiști, s. m. (În trecut) 1. Agent de poliție care făcea de pază pe străzile unui oraș; sergent de stradă. 2. Legionar. [Var.: (1) vardíst s. m.] – Gardă + suf. -ist.
GARDÍST, gardiști, s. m. (În trecut) 1. Agent polițienesc care făcea de pază pe străzile unui oraș; gardian, sergent de stradă. Semnale sfîșie timpanul prelung din gardist în gardist. C. PETRESCU, C. V. 318. Se uită nedumerit la un gardist care cearcă să-l oprească, merge mereu de teamă să nu-și piardă locul dintre ai săi și nu înțelege de ce s-a legat gardistul acesta de dînsul. SP. POPESCU, M. G. 45. ◊ Gardist alb v. alb. 2. Legionar (2). – Variantă: (1, învechit) vardíst (SADOVEANU, O. VI 382) s. m.
VARDÎST s. m. v. gardist.
gardíst s. m., pl. gardíști
gardíst s. m., pl. gardíști
GARDÍST s. v. legionar.
GARDÍST s. v. gardian, paznic, păzitor, sergent.
VARDÍST s. v. gardian, sergent.
GARDÍST s.m. (În trecut) Sergent de stradă. [Cf. germ. Gardist].
GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (În trecut) Membru al Gărzii de Fier; legionar2 [în DN]. [< gardă + -ist].
GARDÍST ~ști m. înv. Funcționar la poliție având misiunea de a păstra ordinea publică pe străzile unui oraș; sergent de stradă. /gardă + suf. ~ist
gardist m. agent polițienesc, sergent de oraș.
vardist m. pop. gardist.
*gardíst m., pl. ștĭ (din vardist și gvardist, forme vechĭ, d. rus. gvardist, germ. gardist, soldat din gardă. V. gardă). Gardian, sergent de stradă, păzitor al stradelor orașelor. Adept al unuĭ partid politic numit „gardă”.
vardíst, V. gardist.
GARDIST s. (POLITICĂ) legionar.
gardist s. v. GARDIAN. PAZNIC. PĂZITOR. SERGENT.
vardist s. v. GARDIAN. SERGENT.
gardist, gardiști s. m. polițist
vardist, vardiști s. m. (înv.) agent de poliție

gardist dex

Intrare: gardist
gardist admite vocativul substantiv masculin
vardist substantiv masculin admite vocativul