Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru garare

gara vt [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr garer] 1 A manevra un tren, un tramvai etc. pe o linie de garaj. 2 A parca un autovehicul într-un depou, într-un garaj.
garare sf [At: PREV. ACCID. 70 / Pl: ~rări / E: gara] 1 Manevrarea unui tren, tramvai etc. pe o linie de garaj. 2 Adăpostire a unui vehicul într-un depou, într-un garaj.
GAR├ü, garez, vb. I. Tranz. A pune la ad─âpost ├«ntr-un garaj, ├«ntr-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ÔÖŽ A manevra un tren, o locomotiv─â etc. pe o linie de garaj. ÔÇô Din fr. garer.
GAR├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a gara. ÔÇô V. gara.
GAR├ü, garez, vb. I. Tranz. A pune la ad─âpost ├«ntr-un garaj, ├«ntr-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ÔÖŽ A manevra un tren, o locomotiv─â etc. pe o linie de garaj. ÔÇô Din fr. garer.
GAR├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a gara. ÔÇô V. gara.
GAR├ü, garez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un autovehicul, un tramvai etc.) A pune la ad─âpost ├«ntr-un garaj sau ├«ntr-un depou; (cu privire la un tren, o locomotiv─â) a ├«ndruma sau a face s─â sta╚Ťioneze pe o linie de garaj.
GAR├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a gara; sta╚Ťionare sau dirijare a unui tren pe o linie de garaj.
gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză
garáre s. f., g.-d. art. garắrii; pl. garắri
gar├í vb., ind. prez. 1 sg. gar├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. gare├íz─â
garáre s. f., g.-d. art. garării; pl. garări
GARÁ vb. v. parca.
GARÁ vb. I. tr. A adăposti într-un garaj sau într-un depou (automobile, tramvaie etc.); a trage pe o linie de garaj (o locomotivă, un tren). [< garaj].
GAR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a gara ╚Öi rezultatul ei; ad─âpostire a unui autovehicul ├«n garaj. [< gara].
GARÁ vb. tr. a adăposti (automobile, tramvaie etc.) într-un garaj sau într-un depou; a trage o locomotivă, un tren pe o linie de garaj. (< fr. garer)
A GAR├ü ~├ęz tranz. 1) (autovehicule) A pune la ad─âpost ├«ntr-un garaj sau ├«ntr-un depou. 2) (trenuri, locomotive) A manevra pe o linie de garaj. /<fr. garer
*gar├ęz v. tr. (fr. garer, a ad─âposti un vapor or─ş tren, vfr. garir, nfr. gu├ęrir, a vindeca, d. vgerm. warjan, ngerm. wehren, a dep─ârta un r─â┼ş, a opri. V. gar─â, gherit─â). Duc un tren pe o linie de garaj, unde st─â ferit de mi╚Öcarea altor trebur─ş.
GARA vb. a parca. (A ~ un vehicul.)
GAR├ü (< fr.) vb. I tranz. 1. A ad─âposti un autovehicul ├«ntr-un garaj. 2. A dirija un tren ├«ntr-o sta╚Ťie de cale ferat─â pe o anumit─â linie, astfel ├«nc├ót s─â nu ├«mpiedice circula╚Ťia sau manevrarea materialului rulant pe liniile vecine.

Garare dex online | sinonim

Garare definitie

Intrare: gara
gara conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: garare
garare substantiv feminin