Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru garantat

garanta [At: I. IONESCU, M. 260 / Pzi: ~tez / E: fr garanter] 1 vi A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altcineva va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. 2-3 vti A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva. 4-5 vti A r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. 6-7 vti A se angaja c─â aparatul v├óndut va func╚Ťiona corespunz─âtor ╚Öi c─â, ├«n caz de defec╚Ťiune, va fi reparat. 8-9 vti A da asigur─âri c─â faptele sau comportarea altuia vor fi corespunz─âtoare, pozitive etc.
garantat, ~─â [At: IORDAN, L.R.A. 479 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: garanta] 1 a (D. un obiect, o marf─â) A c─ârui valoare sau calitate este certificat─â, asigurat─â. 2 av Sigur, ne├«ndoielnic.
GARANT├ü, garantez, vb. I. Tranz. ╚Öi intranz. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ÔÖŽ A se angaja s─â men╚Ťin─â ├«n stare de bun─â func╚Ťionare, pe o durat─â determinat─â, un aparat, un mecanism etc. v├óndut. ÔÖŽ A r─âspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigur─âri c─â... ÔÖŽ Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altul va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. ÔÇô Din fr. garantir.
GARANT├üT, -─é, garanta╚Ťi, -te, adj. (Despre m─ârfuri) A c─ârui valoare, calitate, func╚Ťionare etc. sunt asigurate de acela care a v├óndut marfa. ÔÖŽ (Adverbial; fam.) Sigur, ne├«ndoielnic. ÔÇô V. garanta.
GARANT├ü, garantez, vb. I. Tranz. ╚Öi intranz. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ÔÖŽ A se angaja s─â men╚Ťin─â ├«n stare de bun─â func╚Ťionare, pe o durat─â determinat─â, un aparat, un mecanism etc. v├óndut. ÔÖŽ A r─âspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigur─âri c─â... ÔÖŽ Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altul va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. ÔÇô Din fr. garantir.
GARANT├üT, -─é, garanta╚Ťi, -te, adj. (Despre m─ârfuri) A c─ârui valoare, calitate, func╚Ťionare etc. sunt asigurate de acela care a v├óndut marfa. ÔÖŽ (Adverbial; fam.) Sigur, ne├«ndoielnic. ÔÇô V. garanta.
GARANT├ü, garantez, vb. I. 1. Tranz. A da (cuiva) siguran╚Ťa c─â va avea ceva, c─â se va bucura de ceva, a asigura (cuiva ceva). Regimul de democra╚Ťie popular─â garanteaz─â oamenilor muncii din ╚Ťara noastr─â dreptul la ├«nv─â╚Ť─âtur─â. LUPTA DE CLAS─é, 1951, nr. 11-12, 9. 2. Tranz. (Urmat de o completiv─â direct─â) A da asigur─âri c─â... N-ar garanta c─â va r─âm├«nea pasiv p├«n─â la cap─ât. REBREANU, R. I 232. ÔŚŐ Intranz. Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei! repet─â generalul. REBREANU, R. II 228. Eu, m─â rog, nu pot garanta de nimica. Eu nu pot lua nici o r─âspundere dac─â nu-l am ├«n grija mea. CARAGIALE, O. VII 22. 3. Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea unei datorii f─âcute de altul, a se pune cheza╚Ö (pentru cineva). A garantat pentru datoria fratelui s─âu. 4. Tranz. A da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. A garanta autenticitatea unui act.
GARANT├üT, -─é, garanta╚Ťi, -te, adj. (├Än limbaj comercial, despre m─ârfuri) Pentru care se d─â garan╚Ťie, a c─ârui valoare sau calitate este asigurat─â (de cineva). Ceasornic garantat. ÔŚŐ (Adverbial, familiar) Sigur, ne├«ndoielnic. A╚Öa se va ├«nt├«mpla. Garantat!
garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză
garant├í vb., ind. prez. 1 sg. garant├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. garante├íz─â
garant├ít adj. m., pl. garant├í╚Ťi; f. sg. garant├ít─â, pl. garant├íte
GARANTÁ vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezășui. (~ pentru el.)
GARANTÁT adv. v. desigur.
GARANT├ü vb. I. 1. tr. A asigura, a ├«ncredin╚Ťa pe cineva de ceva. ÔÖŽ tr., intr. A da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. 2. intr. A r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de altul; a chez─â╚Öui. [Cf. fr. garantir, it. garantire].
GARANT├üT, -─é adj. (Despre m─ârfuri, obiecte etc.) A c─âror func╚Ťionare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau v├ónz─âtor. ÔÖŽ adv. Sigur, ne├«ndoielnic. [< garanta].
GARANT├ü vb. I. tr. a asigura, a ├«ncredin╚Ťa pe cineva de ceva. II. tr., intr. a da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. III. intr. a r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de altul; a gira. (< fr. garantir)
GARANT├üT, -─é adj. (despre m─ârfuri, obiecte etc.) a c─ârui func╚Ťionare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau v├ónz─âtor. ÔŚŐ (adv.) sigur, ne├«ndoielnic. (< garanta)
A GARANT├ü ~├ęz 1. tranz. 1) A asigura ├«n calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garan╚Ťie; a asigura. 3) A lua pe r─âspundere proprie. 4) A r─âspunde de calitate ╚Öi de func╚Ťionare bun─â. 2. intranz. A r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de alt─â persoan─â. /<fr. garantir
GARANTÁT1 adv. Fără îndoială; neîndoielnic; sigur. /v. a garanta
GARANT├üT2 ~t─â (~╚Ťi, ~te) (despre m─ârfuri) Care este asigurat printr-o garan╚Ťie pentru calitate sau valoare. /v. a garanta
garant├á v. 1. a se face garant, a da garan╚Ťie: a garanta o datorie; 2. a asigura de calitatea unui obiect: a garanta un ceasornic; 3. fig. a afirma, a certifica: a garanta exactitatea unui fapt.
*garant├ęz v. tr. (d. garant; fr. garantir, it. guarentire). M─â fac garant, da┼ş garan╚Ťie: garantez o datorie. Asigur calitatea unu─ş ob─şect: garantez un ceasornic. Fig. Garantez exactitatea unu─ş fapt.
GARANTA vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezășui. (~ pentru el.)
GARANTAT adv. absolut, bine├«n╚Ťeles, cert, desigur, fire╚Öte, indiscutabil, natural, negre╚Öit, ne├«ndoielnic, ne├«ndoios, normal, precis, sigur. (Crezi c─â vine ast─âzi? ÔÇô ~!)
GARANT├ü (< fr.) vb. I tranz. 1. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva, c─â se va bucura de ceva; a asigura respectarea unui principiu (ex. a libert─â╚Ťii), a unui drept (ex. a dreptului la munc─â, a dreptului de ap─ârare etc.). 2. (Dr.) A da asigurare unui creditor pentru executarea unei obliga╚Ťii, prin constituirea unei garan╚Ťii reale (gaj, ipotec─â) sau personale (fidejusiune / cau╚Ťiune). 3. A r─âspunde de valoarea, de calitatea unui lucru sau a unei fiin╚Ťe, de autenticitatea unei afirma╚Ťii.
GARANT├üT, -─é (< garanta) adj. (Despre m─ârfuri, obiecte etc.) A c─ârui valoare, calitate, func╚Ťionare etc. este asigurat─â. ÔÖŽ (Adverbial, fam.) Sigur, ne├«ndoielnic.

Garantat dex online | sinonim

Garantat definitie

Intrare: garanta
garanta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv intranzitiv
Intrare: garantat
garantat adjectiv