Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru garantare

garanta [At: I. IONESCU, M. 260 / Pzi: ~tez / E: fr garanter] 1 vi A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altcineva va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. 2-3 vti A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva. 4-5 vti A r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. 6-7 vti A se angaja c─â aparatul v├óndut va func╚Ťiona corespunz─âtor ╚Öi c─â, ├«n caz de defec╚Ťiune, va fi reparat. 8-9 vti A da asigur─âri c─â faptele sau comportarea altuia vor fi corespunz─âtoare, pozitive etc.
garantare sf [At: LEG. EC. PL. 145 / Pl: ~t─âri / E: garanta] 1 Asumare a r─âspunderii cu propria avere c─â datoria f─âcut─â de altcineva va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. 2 Asigurare dat─â cuiva c─â va avea ceva. 3 Responsabilitate fa╚Ť─â de valoarea, de calitatea unui obiect.
GARANT├ü, garantez, vb. I. Tranz. ╚Öi intranz. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ÔÖŽ A se angaja s─â men╚Ťin─â ├«n stare de bun─â func╚Ťionare, pe o durat─â determinat─â, un aparat, un mecanism etc. v├óndut. ÔÖŽ A r─âspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigur─âri c─â... ÔÖŽ Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altul va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. ÔÇô Din fr. garantir.
GARANT├üRE s. f. Faptul de a garanta. ÔÇô V. garanta.
GARANT├ü, garantez, vb. I. Tranz. ╚Öi intranz. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ÔÖŽ A se angaja s─â men╚Ťin─â ├«n stare de bun─â func╚Ťionare, pe o durat─â determinat─â, un aparat, un mecanism etc. v├óndut. ÔÖŽ A r─âspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigur─âri c─â... ÔÖŽ Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altul va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. ÔÇô Din fr. garantir.
GARANT├üRE s. f. Faptul de a garanta. ÔÇô V. garanta.
GARANT├ü, garantez, vb. I. 1. Tranz. A da (cuiva) siguran╚Ťa c─â va avea ceva, c─â se va bucura de ceva, a asigura (cuiva ceva). Regimul de democra╚Ťie popular─â garanteaz─â oamenilor muncii din ╚Ťara noastr─â dreptul la ├«nv─â╚Ť─âtur─â. LUPTA DE CLAS─é, 1951, nr. 11-12, 9. 2. Tranz. (Urmat de o completiv─â direct─â) A da asigur─âri c─â... N-ar garanta c─â va r─âm├«nea pasiv p├«n─â la cap─ât. REBREANU, R. I 232. ÔŚŐ Intranz. Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei! repet─â generalul. REBREANU, R. II 228. Eu, m─â rog, nu pot garanta de nimica. Eu nu pot lua nici o r─âspundere dac─â nu-l am ├«n grija mea. CARAGIALE, O. VII 22. 3. Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea unei datorii f─âcute de altul, a se pune cheza╚Ö (pentru cineva). A garantat pentru datoria fratelui s─âu. 4. Tranz. A da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. A garanta autenticitatea unui act.
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta; asigurare.
garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză
garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii
garant├í vb., ind. prez. 1 sg. garant├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. garante├íz─â
garantáre s. f., g.-d. art. garantării
GARANTÁ vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezășui. (~ pentru el.)
GARANT├üRE s. asigurare, (pop.) chez─â╚Öuire, (├«nv.) siguripsire. (~ libert─â╚Ťilor democratice.)
GARANT├ü vb. I. 1. tr. A asigura, a ├«ncredin╚Ťa pe cineva de ceva. ÔÖŽ tr., intr. A da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. 2. intr. A r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de altul; a chez─â╚Öui. [Cf. fr. garantir, it. garantire].
GARANT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a garanta. [< garanta].
GARANT├ü vb. I. tr. a asigura, a ├«ncredin╚Ťa pe cineva de ceva. II. tr., intr. a da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. III. intr. a r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de altul; a gira. (< fr. garantir)
A GARANT├ü ~├ęz 1. tranz. 1) A asigura ├«n calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garan╚Ťie; a asigura. 3) A lua pe r─âspundere proprie. 4) A r─âspunde de calitate ╚Öi de func╚Ťionare bun─â. 2. intranz. A r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de alt─â persoan─â. /<fr. garantir
garant├á v. 1. a se face garant, a da garan╚Ťie: a garanta o datorie; 2. a asigura de calitatea unui obiect: a garanta un ceasornic; 3. fig. a afirma, a certifica: a garanta exactitatea unui fapt.
*garant├ęz v. tr. (d. garant; fr. garantir, it. guarentire). M─â fac garant, da┼ş garan╚Ťie: garantez o datorie. Asigur calitatea unu─ş ob─şect: garantez un ceasornic. Fig. Garantez exactitatea unu─ş fapt.
GARANTA vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezășui. (~ pentru el.)
GARANTARE s. asigurare, (pop.) chez─â╚Öuire, (├«nv.) siguripsire. (~ libert─â╚Ťilor democratice.)
GARANT├ü (< fr.) vb. I tranz. 1. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva, c─â se va bucura de ceva; a asigura respectarea unui principiu (ex. a libert─â╚Ťii), a unui drept (ex. a dreptului la munc─â, a dreptului de ap─ârare etc.). 2. (Dr.) A da asigurare unui creditor pentru executarea unei obliga╚Ťii, prin constituirea unei garan╚Ťii reale (gaj, ipotec─â) sau personale (fidejusiune / cau╚Ťiune). 3. A r─âspunde de valoarea, de calitatea unui lucru sau a unei fiin╚Ťe, de autenticitatea unei afirma╚Ťii.

Garantare dex online | sinonim

Garantare definitie

Intrare: garanta
garanta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv intranzitiv
Intrare: garantare
garantare substantiv feminin