Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru garan╚Ťie

garan╚Ťie sf [At: (a. 1776) URICARIUL I, 179 / Pl: ~ii / E: fr garantie, it garanzia] 1 Obliga╚Ťie ├«n virtutea c─âreia o persoan─â sau o institu╚Ťie r─âspunde de ceva Si: (pop) chez─â╚Öie, (├«nv) adeverin╚Ť─â Cf cau╚Ťiune. 2 (Ccr) Ceea ce serve╚Öte drept asigurare c─â o obliga╚Ťie va fi ╚Ťinut─â Si: amanet, gaj, (pop) z─âlog. 3 (├Älv) A lua pe ~ A garanta. 4 (├Äe) Pe ~ia cuiva Pe r─âspunderea cuiva. 5 (├Äe) A da ~ A da asigur─âri c─â un lucru va fi ├«ndeplinit. 6 (├Äe) A prezenta ~ A fi de ├«ncredere. 7 Mijloc legal prin care se asigur─â executarea unei obliga╚Ťii (materiale).
GARAN╚Ü├ŹE, garan╚Ťii, s. f. Obliga╚Ťie ├«n virtutea c─âreia o persoan─â sau o institu╚Ťie r─âspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigur─â executarea unei obliga╚Ťii (materiale); (concr.) ceea ce serve╚Öte drept asigurare c─â o obliga╚Ťie luat─â va fi ╚Ťinut─â. ÔŚŐ Loc. vb. A lua pe garan╚Ťie = a garanta. ÔŚŐ Expr. Pe garan╚Ťia cuiva = pe r─âspunderea cuiva. A da garan╚Ťie = a da asigur─âri c─â un lucru va fi ├«ndeplinit. A prezenta garan╚Ťie de... = a se prezenta astfel ├«nc├ót s─â trezeasc─â ├«ncrederea, s─â ofere siguran╚Ť─â. ÔÇô Din fr. garantie, it. garanzia.
GARAN╚Ü├ŹE, garan╚Ťii, s. f. Obliga╚Ťie ├«n virtutea c─âreia o persoan─â sau o institu╚Ťie r─âspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigur─â executarea unei obliga╚Ťii (materiale); (concr.) ceea ce serve╚Öte drept asigurare c─â o obliga╚Ťie luat─â va fi ╚Ťinut─â. ÔŚŐ Loc. vb. A lua pe garan╚Ťie = a garanta. ÔŚŐ Expr. Pe garan╚Ťia cuiva = pe r─âspunderea cuiva. A da garan╚Ťie = a da asigur─âri c─â un lucru va fi ├«ndeplinit. A prezenta garan╚Ťie de... = a se prezenta astfel ├«nc├ót s─â trezeasc─â ├«ncrederea, s─â ofere siguran╚Ť─â. ÔÇô Din fr. garantie, it. garanzia.
GARAN╚Ü├ŹE, garan╚Ťii, s. f. Obliga╚Ťie (legal─â sau conven╚Ťional─â) ├«n virtutea c─âreia o persoan─â, statul sau o institu╚Ťie r─âspunde de ceva; (concretizat) ceea ce serve╚Öte drept asigurare c─â obliga╚Ťia luat─â va fi ╚Ťinut─â, c─â un lucru va fi ├«nf─âptuit, realizat; chez─â╚Öie. Instaurarea ├«n fiecare ╚Ťar─â a unei democra╚Ťii consecvente va fi cea mai bun─â garan╚Ťie a p─âcii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 8. Aceast─â opera╚Ťie m-a ├«nv─â╚Ťat cum se ia o garan╚Ťie ╚Öi m-a familiarizat cu no╚Ťiunile de client, de termen ╚Öi de dob├«nd─â. ARGHEZI, P. T. 136. ÔŚŐ Expr. Pe garan╚Ťia cuiva = cu asigur─âri valabile din partea cuiva, cu ├«ntreaga r─âspundere a cuiva; (familiar) sigur, ne├«ndoielnic. A da garan╚Ťie = a da asigur─âri valabile c─â un lucru promis sau a╚Öteptat va fi ├«ndeplinit. A prezenta garan╚Ťia de... = a da (cuiva) siguran╚Ťa c─â (e ├«ntr-un anumit fel). Acest pod nu prezint─â garan╚Ťie de stabilitate. A lua (pe cineva) pe garan╚Ťie = a garanta, a da asigur─âri pentru purt─ârile cuiva.
garan╚Ť├şe s. f., art. garan╚Ť├şa, g.-d. art. garan╚Ť├şei; pl. garan╚Ť├şi, art. garan╚Ť├şile
garan╚Ť├şe s. f., art. garan╚Ť├şa, g.-d. art. garan╚Ť├şei; pl. garan╚Ť├şi, art. garan╚Ť├şile (sil. -╚Ťi-i-)
GARAN╚Ü├ŹE s. 1. v. cau╚Ťiune. 2. v. amanet. 3. asigurare, chez─â╚Öie, (├«nv.) credin╚Ť─â. (Acest lucru constituie o ~ pentru...)
GARAN╚Ü├ŹE s.f. Obliga╚Ťie ├«n virtutea c─âreia o persoan─â sau o institu╚Ťie trebuie s─â apere pe cineva de o pagub─â eventual─â sau s─â-l desp─âgubeasc─â de o pagub─â suferit─â; chez─â╚Öie. ÔŚŐ A lua (pe cineva) pe garan╚Ťie = a garanta pentru cineva. [Gen. -iei. / < fr. garantie, it. garanzia].
GARAN╚Ü├ŹE s. f. obliga╚Ťie ├«n virtutea c─âreia o persoan─â sau o institu╚Ťie trebuie s─â apere pe cineva de o pagub─â eventual─â sau s─â-l desp─âgubeasc─â de o pagub─â suferit─â. ÔÖŽ a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi ├«ncredere, certitudine, siguran╚Ť─â. (< fr. garantie, it. garanzia)
GARAN╚Ü├ŹE ~i f. 1) Obliga╚Ťie a cuiva de a r─âspunde de ceva. * A prezenta ~ a oferi siguran╚Ť─â. A lua pe cineva pe ~ a garanta pentru cineva. 2) Fapt care asigur─â respectarea unei astfel de obliga╚Ťii. [G.-D. garan╚Ťiei] /<fr. garantie
garan╚Ťie f. 1. ├«ndatorirea de garant; 2. ceeace garanteaz─â: ipotecele sunt garan╚Ťiile cele mai ordinare; 3. fig. ceeace asigur─â: a oferi toate garan╚Ťiile.
*garan╚Ťie f. (fr. garantie). Asigurarea garantulu─ş, chez─â╚Öie. Lucru care garanteaz─â, cau╚Ťiune: ipotecile-s garan╚Ťiile cele ma─ş ordinare. Fig. Acest copil prezent─â toate garan╚Ťiile c─â va ajunge om mare. V. arvon─â.
GARAN╚ÜIE s. 1. (JUR.) cau╚Ťiune, fidejusiune, (pop.) chez─â╚Öie, (├«nv.) adeverin╚Ť─â. (A depus ~ cerut─â.) 2. (JUR.) amanet, gaj, (pop.) chez─â╚Öie, z─âlog, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âmas, (├«nv.) otaj. (Las─â drept ~ un inel.) 3. asigurare, chez─â╚Öie, (├«nv,) credin╚Ť─â. (Acest lucru constituie o ~ pentru...)
GARAN╚Ü├ŹE (< fr., it.) s. f. 1. (Dr.) Mijloc de asigurare a execut─ârii unei obliga╚Ťii. ÔŚŐ G. real─â = afectarea unui lucru (al debitorului sau al altei persoane) pentru garantarea execut─ârii unei obliga╚Ťii (ex. ipotec─â, gaj), care d─â dreptul creditorului ca, ├«n caz de neexecutare din partea debitorului, s─â cear─â scoaterea ├«n v├ónzare silit─â a lucrului, pentru ca din pre╚Ťul ob╚Ťinut s─â fie pl─âtit. G. bancar─â = tip de contract economic, prin care o banc─â are obliga╚Ťia de a pl─âti o sum─â convenit─â, ├«n anumite condi╚Ťii, ├«n cazul ├«n care debitorul unui contract comercial nu-╚Öi ├«ndepline╚Öte obliga╚Ťiile contractuale (cau╚Ťiune bancar─â) sau dac─â garantul ├«nregistreaz─â o pierdere sau nu realizeaz─â c├ó╚Ötigul estimat. G. contractual─â = termen acreditat de Camera Interna╚Ťional─â de Comer╚Ť de la Paris, pentru a denumi garan╚Ťiile acordate de b─ânci, societ─â╚Ťi de asigurare etc., ├«n scopul asigur─ârii unor disponibilit─â╚Ťi de fonduri pentru un ter╚Ť, ├«n cazul ├«n care un beneficiar ar avea o revendicare justificat─â ├«mpotriva ordonatorului. 2. Obliga╚Ťie ├«n virtutea c─âreia o persoan─â r─âspunde de ceva.

Garan╚Ťie dex online | sinonim

Garan╚Ťie definitie

Intrare: garan╚Ťie
garan╚Ťie substantiv feminin