garanță definitie

15 definiții pentru garanță

garanță sf [At: LTR / Pl: ~țe / E: fr garance] (Bot; rar) Roibă.
GARÁNȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.
GARÁNȚĂ, garanțe, s. f. (Bot.; rar) Roibă. – Din fr. garance.
GARÁNȚĂ garanțe, s. f. (Bot.) Roibă.
garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe
garánță s. f., pl. garánțe
garánță s. f., g.-d. art. garánței; pl. garánțe
GARÁNȚĂ s. v. roibă.
GARÁNȚĂ s.f. Plantă erbacee cu flori albe-gălbui dispuse în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie folosită pentru vopsitul fibrelor textile; (pop.) roibă. [< fr. garance, it. garanza].
GARÁNȚĂ s. f. plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie, pentru vopsitul fibrelor textile; roibă. (< fr. garance)
GARÁNȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, păroasă, având frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, flori gălbui și fructe mici, cărnoase, negre, din ale cărei rădăcini se extrage o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; roibă. /<fr. garance
garanță f. Bot. roibă (= fr. garance).
*garánță f., pl. e (fr. garance, cuv. de origine germ.). Roĭbă, o plantă.
róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte o văpsea roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.
GARANȚĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) otrățel, pațachină, roibă, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

garanță dex

Intrare: garanță
garanță substantiv feminin