Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru garantare

garantare sf [At: LEG. EC. PL. 145 / Pl: ~tări / E: garanta] 1 Asumare a răspunderii cu propria avere că datoria făcută de altcineva va fi achitată conform obligațiilor stabilite. 2 Asigurare dată cuiva că va avea ceva. 3 Responsabilitate față de valoarea, de calitatea unui obiect.
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta. – V. garanta.
GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta; asigurare.
garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii
garantáre s. f., g.-d. art. garantării
GARANTÁRE s. asigurare, (pop.) chezășuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăților democratice.)
GARANTÁRE s.f. Acțiunea de a garanta. [< garanta].
GARANTARE s. asigurare, (pop.) chezășuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăților democratice.)

Garantare dex online | sinonim

Garantare definitie

Intrare: garantare
garantare substantiv feminin