Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

39 defini╚Ťii pentru gar─â

gara vt [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr garer] 1 A manevra un tren, un tramvai etc. pe o linie de garaj. 2 A parca un autovehicul într-un depou, într-un garaj.
gar─â2 sf] At: KOG─éLNICEANU, ap. CIHAC, I / E: pn gwar(a) ÔÇ×zgomotÔÇŁ] (Reg) Clevetire (1).
gară4 af [At: CHEST. V, 75/21 / Pl: nct / E: nct] (Reg; îs) Oaie ~ Oaie neagră pe bot.
gar─â3 sf [At: DA / Pl: g─âri / E: fr gare] 1 Ansamblu de construc╚Ťii, instala╚Ťii etc. unde opresc trenurile pentru urcarea ╚Öi cobor├órea pasagerilor, pentru ├«nc─ârcarea ╚Öi desc─ârcarea m─ârfurilor Si: halt─â, sta╚Ťie. 2 (├Äs) ~ maritim─â (sau fluvial─â) Ansamblu de construc╚Ťii, instala╚Ťii etc. de pe cheiul unui port pentru ├«mbarcarea ╚Öi debarcarea c─âl─âtorilor, m─ârfurilor Cf port.
gară1 sf [At: CĂTANĂ, P.B. 86 / V: ~r sn / E: srb gar] 1 (Ban) Cenușă de la paie. 2 Pulbere.
GAR├ü, garez, vb. I. Tranz. A pune la ad─âpost ├«ntr-un garaj, ├«ntr-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ÔÖŽ A manevra un tren, o locomotiv─â etc. pe o linie de garaj. ÔÇô Din fr. garer.
G├üR─é, g─âri, s. f. Ansamblu de construc╚Ťii, instala╚Ťii, amenaj─âri etc. situat pe o linie ferat─â, unde opresc trenurile pentru urcarea ╚Öi cobor├órea c─âl─âtorilor ╚Öi pentru ├«nc─ârcarea ╚Öi desc─ârcarea m─ârfurilor. ÔŚŐ Gar─â maritim─â (sau fluvial─â) = ansamblu de construc╚Ťii, instala╚Ťii, amenaj─âri etc. situat pe cheiul unui port maritim (sau fluvial), destinat ├«mbarc─ârii ╚Öi debarc─ârii c─âl─âtorilor ╚Öi a bagajelor. ÔÇô Din fr. gare.
GAR├ü, garez, vb. I. Tranz. A pune la ad─âpost ├«ntr-un garaj, ├«ntr-un depou etc. un autovehicul, un tramvai etc. ÔÖŽ A manevra un tren, o locomotiv─â etc. pe o linie de garaj. ÔÇô Din fr. garer.
G├üR─é, g─âri, s. f. Ansamblu de construc╚Ťii, instala╚Ťii, amenaj─âri etc. situat pe o linie ferat─â, unde opresc trenurile pentru urcarea ╚Öi cobor├órea c─âl─âtorilor ╚Öi pentru ├«nc─ârcarea ╚Öi desc─ârcarea m─ârfurilor. ÔŚŐ Gar─â maritim─â (sau fluvial─â) = ansamblu de construc╚Ťii, instala╚Ťii, amenaj─âri etc. situat pe cheiul unui port maritim (sau fluvial), destinat ├«mbarc─ârii ╚Öi debarc─ârii c─âl─âtorilor ╚Öi a bagajelor. ÔÇô Din fr. gare.
GAR├ü, garez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un autovehicul, un tramvai etc.) A pune la ad─âpost ├«ntr-un garaj sau ├«ntr-un depou; (cu privire la un tren, o locomotiv─â) a ├«ndruma sau a face s─â sta╚Ťioneze pe o linie de garaj.
G├üR─é, g─âri, s. f. Loc situat pe o linie ferat─â, prev─âzut cu o cl─âdire ╚Öi alte instala╚Ťii necesare, unde opresc trenurile, de unde se dirijeaz─â mi╚Öcarea lor, unde urc─â ╚Öi coboar─â c─âl─âtorii, se ├«ncarc─â ╚Öi se descarc─â m─ârfurile etc., (├«n special) cl─âdirea unde s├«nt instalate birourile, s─âlile de a╚Öteptare pentru c─âl─âtori etc. De la gara R─âdeni p├«n─â la Vascani nu erau mai mult de ╚Öase kilometri. SADOVEANU, O. IV 5. Gara, cu v├«nzoleala de c─âl─âtori, a r─âmas in urm─â. C. PETRESCU, S. 51. ├Änc-o gar─â mai era p├«n─â la cobor├«re. MIRONESCU, S. A. 131. A mai fost el la gar─â de multe ori; chiar luna trecut─â a desc─ârcat, din fug─â, un car de secar─â ├«n saci; dar nu s-a suit p├«n─â acum ├«n tren. SP. POPESCU, M. G. 27. ÔŚŐ Gar─â maritim─â sau fluvial─â = sta╚Ťie de cale ferat─â ├«n incinta unui port maritim sau fluvial, care asigur─â traficul de m─ârfuri ╚Öi pasageri ├«ntre trenuri ╚Öi vapoare.
gará (a ~) vb., ind. prez. 3 gareáză
gáră s. f., g.-d. art. gắrii; pl. gări
gar├í vb., ind. prez. 1 sg. gar├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. gare├íz─â
gáră s. f., g.-d. art. gării; pl. gări
GARÁ vb. v. parca.
G├üR─é s. sta╚Ťie. (M─â dau jos la ~ urm─âtoare.)
GARÁ vb. I. tr. A adăposti într-un garaj sau într-un depou (automobile, tramvaie etc.); a trage pe o linie de garaj (o locomotivă, un tren). [< garaj].
G├üR─é s.f. Sta╚Ťie de cale ferat─â; cl─âdirea ╚Öi instala╚Ťiile dintr-o astfel de sta╚Ťie. [< fr. gare].
GARÁ vb. tr. a adăposti (automobile, tramvaie etc.) într-un garaj sau într-un depou; a trage o locomotivă, un tren pe o linie de garaj. (< fr. garer)
G├üR─é s. f. sta╚Ťie de cale ferat─â. ÔŚŐ ~ maritim─â (sau fluvial─â) = ansamblu cl─âdirilor ╚Öi instala╚Ťiilor portuare amenajate pentru ├«mbarcarea-debarcarea m─ârfurilor ╚Öi c─âl─âtorilor. (< fr. gare)
g├ír─â (-re), s. f. (Banat) Cenu╚Ö─â de paie. Sb. gara (Bogrea, Dacor., IV, 816). ÔÇô Aceleia╚Öi familii ├«i apar╚Ťine g─âr├«n─â, s. f. (Banat, Olt., hoceag), care a ├«nsemnat probabil la origine ÔÇ×loc de ars ├«n p─âdureÔÇŁ, cf. sl. garan┼ş ÔÇ×arsÔÇŁ; ╚Öi gari╚Öte, s. f. (Banat, c├«mpie), cf. sb. g├ári┼íte ÔÇ×loc arsÔÇŁ.
g├ír─â s. f. ÔÇô Protest zgomotos, t─âg─âduire. Pol. gwar(a) ÔÇ×zgomotÔÇŁ (Cihac, II, 114; DAR). ├Än Mold.
g├ír─â (gß║»ri), s. f. ÔÇô Ansamblu de construc╚Ťii pe calea ferat─â unde opresc trenurile. Fr. gare. Din aceea╚Öi familie fac parte gara, vb. (a parca), din fr. garer; garaj, s. n., din fr. garage; aerogar─â, s. f. (aeroport); autogar─â, s. f. (gar─â de autobuze).
A GAR├ü ~├ęz tranz. 1) (autovehicule) A pune la ad─âpost ├«ntr-un garaj sau ├«ntr-un depou. 2) (trenuri, locomotive) A manevra pe o linie de garaj. /<fr. garer
G├üR─é g─âri f. 1) Sta╚Ťie de tren. * ~ de triaj ansamblu de linii unde se face regruparea vagoanelor. 2) Loc special amenajat de unde pleac─â ╚Öi unde sosesc mijloacele de transport public. ~ auto. ~ fluvial─â. [G.-D. g─ârii] /<fr. gare
g├ír─â, g├íri, s.f. (├«nv., reg.) 1. clevetire, calomnie. 2. mul╚Ťime zgomotoas─â.
gară f. loc de sosire și de plecare pe căile ferate (= fr. gare).
1) g├ír─â f., pl. g─âr─ş (pol. gwar, gwara, murmur, tumult, gwara, vorb─â, discurs, vsl. govor┼ş, tumult). Est. Vech─ş. Clevetire, calomnie. Az─ş. Mold. sud. Mul╚Ťime g─âl─âgioas─â.
2) *g├ír─â f., pl. g─âr─ş (fr. gare, gar─â, d. garer, a gara). Locu de plecare ╚Öi de sosire a trenurilor ╚Öi, pin urmare, loc de ad─âpost p. vagoane ╚Öi locomotive.
*gar├ęz v. tr. (fr. garer, a ad─âposti un vapor or─ş tren, vfr. garir, nfr. gu├ęrir, a vindeca, d. vgerm. warjan, ngerm. wehren, a dep─ârta un r─â┼ş, a opri. V. gar─â, gherit─â). Duc un tren pe o linie de garaj, unde st─â ferit de mi╚Öcarea altor trebur─ş.
GARA vb. a parca. (A ~ un vehicul.)
GAR─é s. sta╚Ťie. (M─â dau jos la ~ urm─âtoare.)
GAR├ü (< fr.) vb. I tranz. 1. A ad─âposti un autovehicul ├«ntr-un garaj. 2. A dirija un tren ├«ntr-o sta╚Ťie de cale ferat─â pe o anumit─â linie, astfel ├«nc├ót s─â nu ├«mpiedice circula╚Ťia sau manevrarea materialului rulant pe liniile vecine.
LEHLIU-GAR─é, ora╚Ö ├«n jud. C─âl─âra╚Öi, situat ├«n C├ómpia B─âr─âganului, la 55 m al.t, la 65 km E de Bucure╚Öti; 6.739 loc. (2000). Sta╚Ťie de c. f. (inaugurat─â la 17 nov. 1886). Nod rutier. Fabric─â de piese de schimb pentru combinatele siderurgice, de garnituri din cauciuc pentru nave fluviale, de tricotaje ╚Öi de prelucr. a legumelor. Obiecte de artizanat (├«mpletituri de r─âchit─â. obiecte din ceramic─â). Declarat ora╚Ö ├«n 1989.
a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.
hus─ân de gar─â expr. (intl.) victim─â poten╚Ťial─â a ho╚Ťilor.
sun─â telefonul ca-n Gara de Nord expr. se spune despre un post telefonic foarte solicitat, despre o persoan─â care este foarte c─âutat─â la telefon.
ura și la gară! expr. la revedere!

Gar─â dex online | sinonim

Gar─â definitie

Intrare: gar─â
gar─â substantiv feminin
Intrare: gara
gara conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv