Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

38 defini╚Ťii pentru gangren─â

cangren├í vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ eaz─â / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. ╚Ťesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.
cangr├ęn─â sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~/ Pl: ~ne / E: fr gangr├Ęne, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei p─âr╚Ťi din ╚Ťesuturile unui organism.
gangrena v vz cangrena
gangren─â sf vz cangren─â
CANGREN├ü, pers. 3 cangreneaz─â, vb. I. Refl. (Despre ╚Ťesuturile unui organism animal) A suferi o cangren─â, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangren├í vb. I] ÔÇô Din fr. gangrener, it. cancrenare.
CANGR├ëN─é, cangrene, s. f. Necroz─â combinat─â cu putrefac╚Ťie a unor ╚Ťesuturi sau organe. [Var.: gangr├ęn─â s. f.] ÔÇô Din fr. gangr├Ęne, lat. gangraena, it. cancrena.
GANGRENÁ vb. I v. cangrena.
GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă.
CANGREN├ü, pers. 3 cangreneaz─â, vb. I. Refl. (Despre ╚Ťesuturile unui organism animal) A face o cangren─â, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangren├í vb. I] ÔÇô Din fr. gangrener, it. cancrenare.
CANGR├ëN─é, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei p─âr╚Ťi din ╚Ťesuturile unui organism. [Var.: gangr├ęn─â s. f.] ÔÇô Din fr. gangr├Ęne, lat. gangraena, it. cancrena.
GANGRENÁ vb. I v. cangrena.
GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă.
CANGR├ëN─é, cangrene, s. f. Distrugere prin putrezire a unei p─âr╚Ťi din ╚Ťesuturile unui organism animal. Din cauza cangrenei, i s-a amputat piciorul, Fig. ├«ng─âduie-mi cangrena s-o tai din carne vie. MACEDONSKI, O. II 30. ÔÇô Variant─â: gangr├ęn─â (ANGHEL, PR. 94) s. f.
CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.
GANGRÉNĂ s. f. v. cangrenă.
CANGREN├ü, pers. 3 cangreneaz─â, vb. I. Refl. (Despre ╚Ťesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangren├í vb. I] ÔÇô Fr. gangrener.
CANGR├ëN─é, cangrene, s. f. Distrugere sau putrezire a unei p─âr╚Ťi din ╚Ťesuturile unui organism animal. [Var.: gangr├ęn─â s. f.] ÔÇô Fr. gangr├Ęne (lat. lit. gangraena).
cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză
cangr├ęn─â s. f., g.-d. art. cangr├ęnei; pl. cangr├ęne
cangrená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangreneáză
cangr├ęn─â s. f., g.-d. art. cangr├ęnei; pl. cangr├ęne
CANGREN├ü vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un ╚Ťesut care se ~.)
CANGREN├ü vb. I. refl. (Despre ╚Ťesuturi) A da ├«n, a face o cangren─â; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].
CANGR├ëN─é s.f. (Med.) Alterare (ireversibil─â) a unei p─âr╚Ťi din ╚Ťesuturile animale, care se ├«ntinde ╚Öi duce la distrugerea lor. [Var. gangren─â s.f. / < it. cangrena, fr. gangr├Ęne < gr. gangraina ÔÇô ran─â].
GANGRENÁ vb. I. v. cangrena.
GANGRÉNĂ s.f. v. cangrenă.
CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)
CANGR├ëN─é s. f. 1. distrugere prin putrezire a unei p─âr╚Ťi din ╚Ťesuturile unui organism animal. 2. (fig.) stare de descompunere moral─â, de corup╚Ťie. (< fr. gangr├Ęne, lat. gangraena, it. cancrena)
cangr├ęn─â (cangr├ęne), s. f. ÔÇô Distrugere sau putrezire a unei p─âr╚Ťi din ╚Ťesuturile unui organism. ÔÇô Var. gangren─â. Fr. gangr├Ęne. Oric├«t ar fi de incorect─â, forma cu c- pare a fi ├«nlocuit definitv forma etimologic─â, cu siguran╚Ť─â datorit─â unei apropieri instinctive cu cancer. ÔÇô Der. cangrena, vb.; cangrenos, adj.
A SE CANGREN├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre ╚Ťesuturi) A contracta o cangren─â; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener
CANGR├ëN─é ~e f. 1) Alterare a unui ╚Ťesut din organism (ca urmare a unei infec╚Ťii, a unui traumatism, a unor tulbur─âri circulatorii etc.). 2) fig. Stare de descompunere moral─â, de corup╚Ťie etc. [G.-D. cangrenei] /<fr. gangrene, lat. gangraena
cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.
cangren─â f. 1. nimicirea total─â a vie╚Ťii ├«ntrÔÇÖo parte a corpului: ea se ├«ntinde uneori repede ╚Öi de aceea se taie membrul cangrenat; 2. fig. corup╚Ťiune moral─â.
*gangr├ęn─â f., pl. e (vgr. g├íggraina, d. gr├ío, gra─şno, rod). Distrugerea complet─â a vie╚Ťi─ş organice ├«ntrÔÇÖo parte moale, care distrugere amenin╚Ť─â ╚Öi restu corpulu─ş: gangrena e frec┼şent─â ├«n spitalele militare de campanie. Bot. Boal─â care distruge scoar╚Ťa ╚Öi lemnu arborilor. Fig. Corup╚Ťiune: gangrena politic─â. ÔÇô Fals cangren─â.
*gangreniz├ęz v. tr. (d. gangren─â). Prefac ├«n gangren─â. V. refl. Buba sÔÇÖa gangrenizat. ÔÇô ╚śi gangren├ęz (fr. gangrener). ÔÇô Fals cangr-.
CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi. (Un ╚Ťesut care se ~.)
cangren─â Dic╚Ťionarele noastre citeaz─â forma cangren─â ca o variant─â lui gangren─â, f─âr─â nici o explica╚Ťie (Scriban declar─â ÔÇ×fals─âÔÇŁ forma cu c-). ├Än RRLi., XII, p. 457, recenz├«nd đĹEP, am notat c─â la ¤░ađŻđ│peđŻeđŻ ar fi trebuit s─â spun─â ceva ╚Öi despre rom. cangren─â. Dar c- e mult mai r─âsp├«ndit: prima atestare ├«n francez─â e cu c- (Dauzat-Mitterand-Dubois, s.v. gangr├Ęne), vezi cancrena, tc. kangren ╚Öi ├«n sf├«r╚Öit, cel mai important, gr. ¤░╬Č╬│╬│¤ü╬▒╬╣╬Ż╬▒. Cel pu╚Ťin pentru limba noastr─â, dac─â nu ╚Öi pentru celelalte, originea trebuie v─âzut─â ├«n limba greac─â.
GANGR├ëN─é (CANGR├ëN─é) (< fr., it.) s. f. (MED.) Necroz─â combinat─â cu putrefac╚Ťie a unor ╚Ťesuturi sau organe, datorit─â suprim─ârii circula╚Ťiei arteriale (g. uscat─â) sau venoas─â (g. umed─â), de origine infec╚Ťioas─â. Apare frecvent la extremit─â╚Ťile inferioare ├«n cursul deger─âturilor, bolilor obstructive ale artelor sau venelor etc. ÔŚŐ G. gazoas─â = boal─â toxiinfec╚Ťioas─â grav─â, datorat─â p─âtrunderii ╚Öi dezvolt─ârii ├«n organism a unor microbi anaerobi (Clostridium perfringens sau aedematiens, Vibrionum septicum) ╚Öi caracterizat─â prin edem local, stare septic─â etc.

Gangren─â dex online | sinonim

Gangren─â definitie

Intrare: cangren─â
gangren─â substantiv feminin
cangren─â substantiv feminin
Intrare: cangrena
cangrena verb grupa I conjugarea a II-a
gangrena verb grupa I conjugarea a II-a