gambetă definitie

15 definiții pentru gambetă

gambe sf [At: DN / Pl: ~te / E: Gambetta] Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte Si: melon.
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din n. pr. Gambetta.
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din Gambetta (n. pr.).
GAMBÉTĂ, gambete, s. f. (Învechit) Pălărie bărbătească de fetru tare, cu calotă ovală și cu borurile ușor răsfrînte, care se purta mai ales la ținuta de ceremonii. Purta gambetă văru-meu Niculae Dimozel, dirigintele poștei. STANCU, D. 241.
gambétă s. f., g.-d. art. gambétei; pl. gambéte
gambétă s. f., pl. gambéte
GAMBÉTĂ s. melon. (Poartă pe cap o ~.)
GAMBÉTĂ s.f. Pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calota ovală și borurile răsfrânte pe margine; melon. [< Gambetta – om politic francez].
GAMBÉTĂ s. f. pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calotă ovală și borurile răsfrânte pe margine; melon. (cf. Gambetta)
GAMBÉTĂ ~e f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota rotundă, bombată, și cu boruri înguste, îndoite în sus; melon. /Din Gambetta n. pr.
GAMBE s. melon. (Poartă pe cap o ~.)
ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
a fi răcit la gambetă expr. (iron., înv.) a fi aiurit, a fi ușor dezaxat.
a răci la gambetă expr. a se zăpăci, a fi năuc.
gambetă, gambete s. f. (glum., înv.) cap.

gambetă dex

Intrare: gambetă
gambetă substantiv feminin