Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru galopare

galopa vi [At: NEGRUZZI, C. I, 38 / Pzi: ~pez / E: fr galoper, it galoppare] 1 (D. cai) A merge ├«n galop (1). 2 (D. oameni) A c─âl─âri un cal ├«n galop (1). 3 (D. motoare) A func╚Ťiona neregulat, cu varia╚Ťii bru╚Öte ale vitezei.
galopare sf [At: DEX / Pl: ~pări / E: galopa] 1 (D. cai) Mers în galop (1). 2 (D. oameni) Călărire a unui cal în galop (1) Cf galopa (2).
GALOP├ü, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga ├«n galop; (despre oameni) a c─âl─âri un cal care alearg─â ├«n galop. ÔÖŽ (Despre motoare) A func╚Ťiona neuniform, cu varia╚Ťii mari (╚Öi bru╚Öte) ale vitezei. ÔÇô Din fr. galoper.
GALOP├üRE, galop─âri, s. f. Faptul de a galopa. ÔÇô V. galopa.
GALOP├ü, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga ├«n galop; (despre oameni) a c─âl─âri un cal care alearg─â ├«n galop. ÔÖŽ (Despre motoare) A func╚Ťiona neuniform, cu varia╚Ťii mari (╚Öi bru╚Öte) ale vitezei. ÔÇô Din fr. galoper.
GALOP├üRE, galop─âri, s. f. Faptul de a galopa. ÔÇô V. galopa.
GALOP├ü, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga ├«n galop; p. ext. (despre oameni) a fi purtat ├«n galopul calului. Se ╚Ťinu d├«rz ╚Öi-╚Öi l─âs─â calul s─â galopeze p├«n─â ce-l sim╚Ťi plin de spum─â. SADOVEANU, Z. C. 31. Fugarii galopeaz─â cu pulberea pe p├«ntec, Pe capr─â, surugiul l─âl─âie╚Öte-un c├«ntec. LESNEA, C. D. 141. ÔŚŐ Fig. Un fior ├«l str─âb─âtu ╚Öi inima ├«ncepu s─â-i galopeze. BART, E. 185. Suvenirea ei ar sili imagina╚Ťia mea s─â galopeze. NEGRUZZI, S. I 38.
galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză
galopáre s. f., g.-d. art. galopắrii; pl. galopắri
galop├í vb., ind. prez. 1 sg. galop├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. galope├íz─â
galopáre s. f., g.-d. art. galopării; pl. galopări
GALOPÁ vb. (Bucov.) a scopci. (Calul ~.)
GALOP├ü vb. I. intr. 1. A alerga ├«n galop. 2. (Despre motoare cu ardere intern─â) A func╚Ťiona neregulat, cu varia╚Ťii mari ale vitezei unghiulare a arborelui-motor. [< fr. galoper, it. galoppare].
GALOP├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a galopa ╚Öi rezultatul ei. [< galopa].
GALOP├ü vb. intr. 1. a alerga ├«n galop. 2. (despre motoare cu ardere intern─â) a func╚Ťiona neregulat, cu varia╚Ťii mari ale vitezei unghiulare a arborelui motor. (< fr. galoper)
A GALOP├ü ~├ęz intranz. 1) (despre cai) A alerga ├«n galop. 2) (despre persoane) A se deplasa repede (ca un cal ├«n galop). 3) (despre motoare) A func╚Ťiona neuniform, av├ónd varia╚Ťii mari de vitez─â. /<fr. galoper
galopà v. a porni în galop.
*galop├ęz v. intr. (fr. galoper). Merg la galop.
GALOPA vb. (Bucov.) a scopci. (Calul ~.)

Galopare dex online | sinonim

Galopare definitie

Intrare: galopa
galopa conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: galopare
galopare substantiv feminin