Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru galonat

galonat, ~─â [At: ODOBESCU, S. III, 144 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: fr galonn├ę] 1 a ├Ämpodobit cu galoane2 (1) Si: g─âitanat. 2 smf (D. oameni) Care se ├«mbrac─â preten╚Ťios, purt├ónd haine cu galoane2 (1). 3 sm Ofi╚Ťer sau subofi╚Ťer. 4 smf (Fig) Persoan─â cu multe succese (╚Öi premii) ├«n activitate.
GALON├üT, -─é, galona╚Ťi, -te, adj. ├Ämpodobit cu galoane1. ÔÖŽ (Substantivat, m.; ir.) Ofi╚Ťer; p. gener. gradat1. ÔÇô Galon + suf. -at. Cf. fr. galonn├ę.
GALON├üT, -─é, galona╚Ťi, -te, adj. ├Ämpodobit cu galoane1. ÔÖŽ (Substantivat, m.; ir.) Ofi╚Ťer; p. gener. gradat1. ÔÇô Galon + suf. -at. Cf. fr. galonn├ę.
GALON├üT, -─é, galona╚Ťi, -te, adj. (Despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte; p. ext. despre persoane; de obicei ironic) ├Ämpodobit cu galoane. Doi servitori galona╚Ťi ├«l a╚Öteptau la mal cu prosoape ├«n m├«n─â. PAS, Z. I 119. E galonat ╚Öi t├«r├«ie sabia ca pe un v─âtrai. id. ib. IV 82. La intrare ├«l salut─â un portar cu ╚Öapc─â galonat─â. C. PETRESCU, A. 316. Oameni ├«n livrele galonate ╚Öi cu peruci pudrate. ODOBESCU, S. III 144. ÔÖŽ (Substantivat, ironic) Ofi╚Ťer. Fetele duceau lipsa galona╚Ťilor. STANCU, D. 391.
galon├ít adj. m., pl. galon├í╚Ťi; f. galon├ít─â, pl. galon├íte
galon├ít adj. m., pl. galon├í╚Ťi; f. sg. galon├ít─â, pl. galon├íte
GALONÁT adj., s. v. gradat.
GALON├üT, -─é adj. (├Ämpodobit) cu galoane. ÔÖŽ (s.m.; ironic) Ofi╚Ťer; (p. ext.) gradat. [Cf. fr. galonn├ę].
GALON├üT, -─é adj. (├«mpodobire) cu galoane1. ÔŚŐ (s. m.; ir.) ofi╚Ťer; (p. ext.) gradat. (< fr. galon├ę)
GALON├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care este ├«mpodobit cu galoane. /<fr. galonn├ę
galonat a. și m. cel împodobit cu galoane.
*galon├ít, -─â adj. (d. galon). Ornat cu galoane. Subst. Iron. Ofi╚Ťer cu galoane late: Cine-─ş acest galonat? V. g─âlt─ânat.
GALONAT adj., s. (MIL.) gradat. (Un ostaș ~.)

Galonat dex online | sinonim

Galonat definitie

Intrare: galonat
galonat adjectiv