galion definitie

2 intrări

18 definiții pentru galion

galion sn [At: URECHE, L. I, 130/20 / P: ~li-on / V: (pop) ~laon, ~lon / Pl: ~oane / E: it, fr galion, ngr γαλεωνι] 1 Navă de război cu pânze. 2 Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli la război sau pentru transportul mărfurilor. 3 (Pop) Corabie. 4 (Pop) Plută. 5 (Prc) Ornamentație (în lemn) de la prora unor nave cu pânze. 6 (Tip) Planșetă de lemn sau de zinc, pe care se așază rândurile de litere culese.
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli în război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.
GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli ca navă de război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.
GALIÓN1, galioane, s. n. (Învechit și popular) Corabie; plută. S-o dus bădița Ion După lemn de galion. ȘEZ. I 165. Carcă-mi-se-ncarcă Două-trei sandale, Nouă galioane; Dar ce mi se-ncarcă? Fir și ibrișin Cu postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 643. – Pronunțat: -li-on.
GALIÓN2, galioane, s. n. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rîndurile culese. – Pronunțat: -li-on.
galión (-li-on) s. n., pl. galioáne
galión (nav., tipogr. ) s. n. (sil. -li-on), pl. galioáne
GALIÓN s. (TIPOGR.) șif. (Pe ~ se așază zațul.)
GALIÓN1 s.n. 1. Navă spaniolă cu vele, care transporta în Spania, la sfârșitul evului mediu, produsele minelor de aur și de argint din America (Mexic și Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul. ♦ Ornamentație care se montează uneori la prora navelor cu pânze. [Pron. -li-on. / < fr. galion].
GALIÓN2 s.n. (Poligr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile culese. [Pron. -li-on. / < ngr. galeoni].
GALIÓN s. n. 1. navă spaniolă cu vele, de comerț și de luptă, din sec. XVI-XVII. 2. prelungire a etravei navelor cu vele care susține bompresul. 3. sculptură la prora unor nave cu vele. 4. (poligr.) șif. (< fr. galion)
galión (galioáne), s. n.1. Navă cu pînze. – 2. Planșetă (de tipografie). Ngr. γαλείονι (DAR), tc. kalion (Șeineanu, III, 54), ambele din it. galeone. Este dublet al lui galaon, s. n. (Olt., dans tipic). – Der. galeongiu, s. m. (marinar de pe un galion), din tc. kalioncu; gălăongească, s. f. (Olt., dans tipic).
GALIÓN1 ~oáne n. înv. (în Spania) Corabie folosită în trecut pentru transportarea mărfurilor (în special a aurului și a argintului) din colonii. /<fr., ngr. ghaleóna, fr. galion
GALIÓN2 ~oáne n. poligr. Placă pe care se așază rândurile culese în tipografie. /<fr., ngr. galeóni
galion n. 1. mare corabie ce transporta în Spania bogatele producte din America; 2. scândură pe care zețarul așează literele.
galión n., pl. oane (turc. kalion, ngr. galóni, galeóni, d. it. galeone, d. galéa, galeră; fr. galion și galée; sp. galeón. V. galeră). Vechĭ. Mare corabie de războĭ orĭ comercială (maĭ ales turcească), numită în Oltenia și galaon (V. barabaftă). Neol. Corabie cu care Spanioliĭ căraŭ bogățiile Americiĭ și Indiiĭ. Scîndurică saŭ placă (numită și șif) pe care zețaru așează în coloană literele culese (fr. galée).
GALION s. (TIPOGR.) șif. (Pe ~ se așază zațul.)
Galion v. Galian 2.

galion dex

Intrare: galion
galion substantiv neutru
  • silabisire: ga-li-on
Intrare: Galion
Galion