Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru galima╚Ťie

galimatias sns [At: MAIORESCU, CR. I, 373 / V: (înv) ~ie[1] sf / P: ~ti-as / E: fr galimatias] Vorbire sau scriere confuză. corectată
galimatie sf vz galimatias
GALIMATI├üS s. n. (Livr.) Vorbire sau scriere greoaie, confuz─â. [Pr.: -ti-as. Acc. ╚Öi: galim├ítias. ÔÇô Var.: galimat├şe s. f.] ÔÇô Din fr. galimatias.
GALIMAT├ŹE s. f. v. galimatias.
GALIM├üTIAS s. n. Vorbire sau scriere ├«ncurcat─â, confuz─â. [Pr.: -ti-as. ÔÇô Var.: galimat├şe s. f.] ÔÇô Din fr. galimatias.
GALIMAT├ŹE s. f. v. galimatias.
GALIMATI├üS s. n. Vorbire sau scriere confuz─â, ├«ncurcat─â, de ne├«n╚Ťeles. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ti-as.
GALIMAT├ŹE, galimatii, s. f. Vorbire sau scriere confuz─â. [Var.: galimati├ís s. n.] ÔÇô Fr. galimatias
!galimatiás (livr.) (-ti-as) s. n.
galimátias s. n. (sil. -ti-as)
galimat├şe s. f., art. galimat├şa, g.-d. art. galimat├şei; pl. galimat├şi
GALIM├üTIAS s.n. Vorbire sau scriere confuz─â, greoaie. [Pron. -ti-as, var. galimatie, galima╚Ťie, s.f.. / < fr. galimatias].
GALIMAT├ŹE s.f. v. galimatias.
GALIMA╚Ü├ŹE s.f. v. galimatias.
GALIMÁTIAS s. n. vorbire, scriere confuză, ininteligibilă, greoaie. (< fr. galimatias)
GALIMÁTIAS n. Vorbire sau scriere confuză, încurcată. [Sil. -ti-as] /<fr. galimatias
galimatie f. vorbire încurcată, confuză și seacă (= fr. galimatias).
*galimat├şe f. (fr. galimatias, care ar veni de aci: ├«n evu medi┼ş, doctori─ş ├«n teologie care ─şe╚Öea┼ş de la universitatea din Paris se numea┼ş pe lat. galli, coco╚Ö─ş, ╚Öi disputa┼ş foarte mult. Pin anal. cu cuv. crestomatie, sÔÇÖa zis ├«n glum─â gallimathia, ╚Ötiin╚Ť─â de coco╚Ö, care cuv., din cauza ─şubiri─ş de disput─â, a ajuns la ├«n╚Ť. actual. Dup─â ╚ś─âin. galimatia ar fi le pays des Gavaches, ╚Ťara muntenilor din Pirine─ş, ZRPh. 1924, 472). Discurs, convorbire, scriere sa┼ş afacere foarte confuz─â.
galim├ítias s. n. Vorbire sau scriere confuz─â, greoaie ÔŚŐ ÔÇ×[...] ├«n final, [descoper─â] ├«ntr-o fi╚Ťuic─â de scandal un ┬źpoem┬╗ agramat, lipsit de sens, un galimatias oribil, semnat cu propriul s─âu nume de poet consacrat.ÔÇŁ R.lit. 2 II 84 p. 22 (din fr. galimatias; DEX, DN3)
GALIMÁTIAS s. n. (< fr. galimatias): vorbire sau scriere confuză, greoaie.

Galima╚Ťie dex online | sinonim

Galima╚Ťie definitie

Intrare: galimatias
galimatias (numai) singular substantiv neutru
  • silabisire: -ti-as
galimatie substantiv feminin
galima╚Ťie substantiv feminin