galateni definitie

8 definiții pentru galateni

gălățean, ~ă [At: TDRG / Pl: ~eni, ~ene / E: Galați + -ean) 1-2 smf, a (Locuitor) din Galați sau din județul Galați. 3-4 smf, a (Persoană) de origine din orașul Galați sau din județul Galați. 5 sf (Lpl) Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori roz sau purpurii Si: primulă (Primula obconica).
GĂLĂȚEÁN, -Ă, gălățeni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Galați. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Galați ori gălățenilor (1), privitor la municipiul sau la județul Galați ori la gălățeni. 3. S. f. (La pl.) Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori roz sau purpurii; primulă (Primula obconica). – Galați (n. pr. ) + suf. -ean.
GĂLĂȚEÁN, -Ă, gălățeni, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Galați. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Galați. 3. S. f. (La pl.) Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori roz sau purpurii; primulă (Primula obconica). – Galați (n. pr.) + suf. -ean.
gălățeán adj. m., s. m., pl. gălățéni; adj. f. gălățeánă, pl. gălățéne
gălățeán adj. m., s. m., pl. gălățéni; f. sg. gălățeánă, pl. gălățéne
GĂLĂTENI, com. în jud. Teleorman, pe Clanița; 3.483 loc. (1995). Expl. de petrol. Stație de c. f. Conac (1900), bisericile Sf. Dumitru (1844) și Sf. Gheorghe (1852) în satul Gălăteni.
Gălăt/ești, -eni V. Galatie 2.
galaténi s. m. pl. Locuitori ai provinciei romane Galatia, situată în centrul Asiei Mici și condusă de un propretor cu reședința la Ancira. În această provincie a propovăduit sf. apostol Pavel în prima și a doua sa călătorie misionară, precum și alți apostoli, întemeind și organizând puternice comunități creștine. În jurul anilor 54-55, sf.apostol Pavel scrie din Efes Epistola către galateni (v. epistolă) pentru înlăturarea disensiunilor ivite între ei.

galateni dex

Intrare: gălățean (adj.)
gălățean 1 adj. adjectiv
Intrare: galateni
galateni
Intrare: Gălăteni
Gălăteni
Intrare: gălățean (s.m.)
gălățean 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin