galantomie sf vz galantonie

galantonie sf [At: FILIMON, C. I, 275 / V: (înv) ~omie / Pl: ~ii / E: galanton + -ie] (Fam; rar) 1 Purtare, atitudine de dărnicie, de generozitate. 2 Curtoazie.

GALANTOMÍE s. f. v. galantonie.

GALANTONÍE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

GALANTOMÍE s. f. v. galantonie.

GALANTONÍE, galantonii, s. f. (Fam., rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomíe s. f.] – Galanton + suf. -ie.

GALANTOMÍE, galantomii, s. f. (Franțuzism, astăzi numai familiar) Generozitate, dărnicie. Pierduse trei sute de lei cu o galantomie generoasă, cum, în genere, se pierd banii picați din cer. DELAVRANCEA, S. 129. Are să se arunce la galantomie, o să-ți poruncească a împărți daruri în dreapta și-n stînga, CARAGIALE, O. III 67. – Variantă: galantoníe s. f.

GALANTONÍE s. f. v. galantomie.

!galantoníe (rar) s. f., art. galantonía, g.-d. galantoníi, art. galantoníei

galantomíe/galantoníe s. f., art. galantomía/galantonía, g.-d. galantomíi/galatoníi, art. galantomíei/galantoníei; pl. galantomíi/galantoníi

GALANTONÍE s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

Galantomie ≠ avariție, calicie, cărpănoșie, zgârcenie

GALANTOMÍE s.f. (Fam.) Dărnicie, generozitate. [Gen. -iei, var. galantonie s.f. / < galantom + -ie].

GALANTONÍE s.f. v. galantomie.

GALANTOMÍE / GALANTONÍE s. f. (fam.) dărnicie, generozitate. (< galantom + -ie)

GALANTOMÍE ~i f. 1) Caracter galantom; mărinimie; dărnicie; generozitate. 2) Atitudine de galantom; generozitate; dărnicie; larghețe; mărinimie. [Var. galantonie] /galantom + suf. ~ie

galantonie f. calitatea galantonului, dărnicie (CAR.).

*galantomíe f. (d. galantom). Calitatea de a fi galantom. – Pop. -níe.

galantonie s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.