galant definitie

18 definiții pentru galant

galant, ~ă [At: PANN, E. I, 5 / V: gălan / Pl: ~nți, ~e / E: fr galant] 1 a (Înv; d. bărbați) Elegant. 2 sm (Înv) Bărbat elegant, îmbrăcat la modă. 3 a (Rar, d. o epocă, o perioadă, un veac, o generație etc.) Care se distinge prin eleganță, lux, curtoazie și bunăstare. 4 a (D. bărbați; pex, d. vorbe, gesturi) Curtenitor față de sexul opus. 5 av Cu eleganță și curtoazie. 6 a (D. femei și atitudinea lor) Care știe să cucerească un bărbat. 7 a (Îs) Aventură ~ă Aventură amoroasă. 8 a (Îs) Intrigă ~ă Intrigă amoroasă. 9 a (Euf) Femeie ~ă Femeie de moravuri ușoare. 10 a Darnic. 11 av (Îe) A se purta ~ A fi darnic, mărinimos.
gălan, ~ă a, av vz galant
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați și manifestările lor) Curtenitor față de femei; p. ext. politicos, atent, plăcut, tandru. 2. (Despre oameni) Darnic, generos. – Din fr. galant.
GALÁNT, -Ă, galanți, -te, adj. 1. (Despre bărbați) Curtenitor, manierat, politicos față de femei. Galant însă ca totdeauna, tînărul director a dat brațul veteranei. ANGHEL, PR. 121. Scene... cu cavaleri galanți, cu vînători. ODOBESCU, S. III 136. Pe vremea aceea nu era lucru lesne de a fi galant și nu fiecine îndrăznea a face curte. GHICA, S. 41. ◊ (Adverbial) O, rămîn cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron, galant. REBREANU, R. I 258. 2. (Despre gesturi, atitudini, vorbe, versuri etc.). Plăcut, seducător, cuceritor. Evantia... era în compania galantă a tînărului secretar. BART, E. 85. Să-mi scrii spre pedeapsă, chiar acum, pe albumul meu, versuri galante. HOGAȘ, M. N. 34. Dama cochetează cu privirile-i galante. EMINESCU, O. I 162. ◊ Aventură (sau intrigă) galantă = aventură de dragoste. Dacă nu mă înșel, faceți aluziune la aventurile mele galante? HOGAȘ, H. 97. 3. Darnic, generos. (Adverbial) Ai nevoie de ceva bani, Mînecuță? – Deocamdată nu. – Bine; cînd ai nevoie, îmi spui. Eu cu prietenii mă port galant. SADOVEANU, P. M. 190.
galánt adj. m., pl. galánți; f. galántă, pl. galánte
galánt adj. m., pl. galánți; f. sg. galántă, pl. galánte
GALÁNT adj. 1. v. curtenitor. 2. v. amoros.
GALÁNT adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
Galant ≠ avar, calic, cărpănos, vulgar, zgârcit
GALÁNT, -Ă adj. 1. Curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) delicat; plăcut. ◊ Literatură galantă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă. 2. Darnic, mărinimos. 3. (Muz.) Stil galant = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian înclinat spre efecte facile, promovat în sec. XVIII. [< fr. galant, it. galante].
GALÁNT, -Ă adj. 1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil. ♦ literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă. 2. darnic, generos, mărinimos. 3. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile. (< fr. galant, it. galante)
galánt (galánți), adj. – Curtenitor, politicos, amabil. – Mr. galantu. Fr. galant; în mr., din it. galante, cf. ngr. γαλάντος. – Der. galanterie (var. înv. gălăndărie), s. f. (curtoazie; cadou), din fr. galanterie; galantar, s. n. (vitrină de magazin); galantom (var. galanton), s. m. (galant, politicos, darnic), din fr. galant homme; galantomie (var. galantonie), s. f. (dărnicie). Galantom a intrat în rom. și din it. galantuomo, ven. galantomo, de unde și mr. galantom, ngr. γαλαντόμος.
GALÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre bărbați sau despre manifestările lor) Care vădește galanterie; caracterizat prin atitudine atentă și curtenitoare față de femei. 2) Care ține de relațiile amoroase; propriu relațiilor de dragoste. Aventură ~tă. Poezie ~tă. 3) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; amabil; gentil; politicos. 4) Care este mereu dispus să ajute material pe alții, în mod dezinteresat; generos; mărinimos; darnic; galanton. /<fr. galant
galant a. 1. politicos și grațios; 2. care caută să placă femeilor: cu privirile-i galante EM.; 3. luxos îmbrăcat, elegant. ║ m. persoană galantă.
*galánt, -ă adj. (fr. galant. V. gală). Politicos și amabil, maĭ ales față de femeĭ. Îmbrăcat luxos, elegant. Adv. În mod galant: a te purta galant.
GALANT adj. 1. amabil, atent, curtenitor, drăguț, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.) 2. amoros, sentimental. (Aventură, intrigă ~.)
galant adj. v. CULANT. DARNIC. GENEROS. MĂRINIMOS.

galant dex

Intrare: galant
galant adjectiv
gălan