galamoz definitie

3 intrări

33 definiții pentru galamoz

gălămoz2 sm vz golomoz2
gălămoz1 sn vz golomoz1
GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.
GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz1.
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.
GOLOMÓZ2 s. n. v. gălămoz.
GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.
GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz1.
GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.
GOLOMÓZ2 s. n. V. gălămoz.
GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Regional) Boț, cocoloș, bulz. Dima a deșertat lutul pe-un scăuieș și l-a întins gălămoz – sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: golomóz s. n.
GOLOMÓZ s. n. v. gălămoz.
gălămóz1/golomóz1 (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămóji/ golomóji
gălămóz2/golomóz2 (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoáze/ golomoáze
golomóz1 (plantă) v. gălămóz1
golomóz2 (obiect) v. gălămóz2
gălămóz/golomóz (bot.) s. m., pl. gălămóji/golomóji
gălămóz/golomóz (obiect) s. n., pl. gălămoáze/golomoáze
golomóz v. gălămoz
GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.
GOLOMÓZ s. v. boț, bulz, cocoloș, moloz.
GĂLĂMÓZ ~oáze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț
GOLOMÓZ m. Plantă erbacee furajeră, cu tulpina înaltă și cu flori roșietice sau violete. /Orig. nec.
gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].
1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.
2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.
golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.
GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.
golomoz s. v. BOȚ. BULZ. COCOLOȘ. MOLOZ.
gălămóz, adj. – v. golomos.
GOLOMĂȚ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, înaltă până la 120 cm, cu flori roșii sau violete, cu lăstari comprimați la bază, tecile frunzelor aspre și inflorescența un panicul (Dactylis glomerata); cultivată ca plantă furajeră.
DACTYLIS L., GOLOMĂȚ, fam. Gramineae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, are o singură specie: Dactylis glomerata L. Erbacee, perenă, 0,50- 1,00 m înălțime, frunze liniare. înflorește vara. Flori dispuse cîte 3-5 în spiculețe verzi, obișnuit roșietice sau violete, în paniculă erectă, unilaterală.
galamoz, galamozuri s. n. anticoncepțional.

galamoz dex

Intrare: gălămoz (bot.)
golomăț plural necunoscut substantiv masculin
gălămoz 2 s.m. substantiv masculin
golomoz 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: gălămoz (cocoloș)
gălămoz 1 s.n. substantiv neutru
golomoz 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: galamoz
galamoz