gălămoz2 sm vz golomoz2

gălămoz1 sn vz golomoz1

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.

GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz1.

GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

GOLOMÓZ2 s. n. v. gălămoz.

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.

GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz1.

GOLOMÓZ1 s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

GOLOMÓZ2 s. n. V. gălămoz.

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Regional) Boț, cocoloș, bulz. Dima a deșertat lutul pe-un scăuieș și l-a întins gălămoz – sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: golomóz s. n.

GOLOMÓZ s. n. v. gălămoz.

gălămóz1/golomóz1 (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămóji/ golomóji

gălămóz2/golomóz2 (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoáze/ golomoáze

golomóz1 (plantă) v. gălămóz1

golomóz2 (obiect) v. gălămóz2

gălămóz/golomóz (bot.) s. m., pl. gălămóji/golomóji

gălămóz/golomóz (obiect) s. n., pl. gălămoáze/golomoáze

golomóz v. gălămoz

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

GOLOMÓZ s. v. boț, bulz, cocoloș, moloz.

GĂLĂMÓZ ~oáze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț

GOLOMÓZ m. Plantă erbacee furajeră, cu tulpina înaltă și cu flori roșietice sau violete. /Orig. nec.

gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

golomoz s. v. BOȚ. BULZ. COCOLOȘ. MOLOZ.

gălămóz, adj. – v. golomos.

GOLOMĂȚ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, înaltă până la 120 cm, cu flori roșii sau violete, cu lăstari comprimați la bază, tecile frunzelor aspre și inflorescența un panicul (Dactylis glomerata); cultivată ca plantă furajeră.

DACTYLIS L., GOLOMĂȚ, fam. Gramineae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, are o singură specie: Dactylis glomerata L. Erbacee, perenă, 0,50- 1,00 m înălțime, frunze liniare. înflorește vara. Flori dispuse cîte 3-5 în spiculețe verzi, obișnuit roșietice sau violete, în paniculă erectă, unilaterală.

galamoz, galamozuri s. n. anticoncepțional.