gal definitie

28 definiții pentru gal

gal1 sm [At: DA / Pl: ~i / E: lat Gallus] Locuitor al vechii Galii (Franța de azi).
gal2 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr gal] Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 cm pe secundă la pătrat.
gâl2 sn [At: H VII, 231 / E: nct] (Med; reg) Anghină.
gâl1 i [At: ALECSANDRI, T. 199 / E: fo] (Rep) (1-2) Cuvânt care imită sunetul produs de gâtlej când omul înghite repede, cu sete, cu lăcomie etc. o băutură sau când un lichid curge dintr-un vas (cu gâtul strâmt).
GAL1, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația vechii Galii. – Din lat. Gallus.
GAL2, gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.
GÂL interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de lichide care curg dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât. – Onomatopee.
GAL1, gali, s. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Galii. – Din lat. Gallus.
GAL2, gali, s. m. Unitate pentru măsurarea accelerației, egală cu 1 centimetru pe secundă la pătrat. – Din fr. gal.
GÂL interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de lichide care curg dintr-un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât. – Onomatopee.
GAL, gali, s. m. Persoană făcînd parte din populația de bază a vechii Galii. V. celt.
GÎL interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă sunetul produs de lichide cînd curg dintr-o sticlă sau cînd cineva bea cu lăcomie. Frații beau și cinste fac... și gîl, gîl... Și iarăși gîl! COȘBUC, P. I 115. Pune plosca la gură și gîl, gîl, gîl. SEVASTOS, N. 48. Înghite Agachi... gîl... gîl... gîl. ALECSANDRI, T. 199.
gal s. m., pl. gali
gâl/gâl-gấl interj.
gâl-gấl v. gâl
gal (persoană, unitate de măsură) s. m., pl. gali
gâl/gâl-gâl interj.
GAL s. v. celt.
GAL s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a accelerației, egală cu accelerația de 1 cm pe secundă la pătrat. [< fr. gal].
GAL s. m. unitate de măsură a accelerației egală cu accelerația de 1 cm/s2. (< fr. gal)
gîl interj. – Exprimă zgomotul produs de bulbucii de apă, și mai cu seamă de un lichid care curge din sticlă. – Var. gîl-gîl. Creație expresivă, cf. fr. glouglou, slov. glg (Skok 72). – Der. gîlgîi, vb. (a țîșni, a se ivi, a îzvorî; a curge cu zgomot), der. de la gîl ca fîlfîi de la fîl; gîlgîială (var. gîlgîitură), s. f. (faptul de a gîlgîi; zgomot produs de un lichid care curge); gîlgîitor, adj. (care gîlgîie); gîlgîit, s. n. (gîlgîială); gălgară, s. f. (Trans., foc, pălălaie). Cf. și Pușcariu, Dacor., I, 82.
GAL1 ~i m. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Galii. /<lat. Gallus
GAL2 ~i m. fiz. Unitate de măsură a accelerației (egală cu 1 cm pe secundă la pătrat). /<fr. gal
GÂL interj. (se folosește, repetat, pentru a reda sunetul produs de un lichid care se varsă dintr-un vas sau care este înghițit). /Onomat.
gâl, s.n. (reg.) Angină.
Gali m. pl. 1. locuitorii cei vechi din Galia, de rassă celtică; 2. locuitorii moderni din țara Walles: principele Galilor.
găl-găl! int. arată sgomotul ce fac apele agitate sau lichidele curgând din sticlă.
GAL s. celt.

gal dex

Intrare: gal (pers.)
gal substantiv masculin admite vocativul
Intrare: gal (u.m.)
gal substantiv masculin admite vocativul
Intrare: gâl
gâl
gâl-gâl interjecție