gaibarac definitie

12 definiții pentru gaibarac

gaibarace snp [At: ISPIRESCU, U. 54 / V: găibăr~, zg~ / E: cf gaibă] 1 (Pfm) Picioare (foarte lungi) Si: gaibe. 2 (Pfm; îe) Cu -ele în sus Cu picioarele în sus Cf gaide (4).
găibărace snp vz gaibarace
GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe.
GAIBARÁCE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibe, gaide. – Cf. gaibe.
GAIBARÁCE s. f. pl. (Familiar) Picioare (prea lungi), gaide (2), gaibe. Jivina... cum o văzu Ercule, se năpusti asupra ei cu toroipanul, îi luă mirul din frunte și o dete cu gaibaracele în sus. ISPIRESCU, U. 54.
gaibaráce (reg.) s. n. pl.
gaibaráce s. n. pl.
GAIBARÁCE s. pl. v. picior.
gaibarac n. fam. gaibă mare: dete iazma cu gaibaracele în sus ISP.
gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.
gaibarace s. pl. v. PICIOR.
gaibarace s. n. pl. picioare

gaibarac dex

Intrare: gaibarace
gaibarac
găibărace
gaibarace substantiv neutru plural