Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru gaibără

gaibără av [At: I. CR. III, 295 / E: pbl găibăra] (Reg) Cățărat.
găibăra vr [At: I. CR. II, 109 / V: ghib~ / Pzi: gaibăr / E: ctm gaibă + cățăra] (Reg; gmț) A se cățăra.
GĂIBĂRÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.
gắĭbăr și zgáĭbăr (mă), a v. refl. (d. gaĭbără). Fam. Iron. Mă agăț, mă atîrn, mă cocoțez: copiiĭ se zgáĭbăraŭ pin copacĭ.
zgáĭbăr (mă), V. gaĭbăr.
găibăra vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

gaibără definitie

gaibără dex

Intrare: gaibără
gaibără
Intrare: găibăra
zgaibăra verb grupa I conjugarea I reflexiv
găibăra conjugarea I grupa I verb