gagliardă sf [At: DN2 / Pl: ~de / E: it gagliarda] 1-3 (Rar) Galiardă (1-3).

gagliárdă (it.) [gli pron. li] (-gliar-) s. f., g.-d. art. gagliárdei; pl. gagliárde

gagliárdă s. f. [-gliar- pron. it. -liar-], g.-d. art. gagliárdei

GAGLIÁRDĂ s.f. Vechi dans italian și francez, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care urmează după pavană. [Pron. galiardă. / < it. gagliarda, cf. fr. gaillarde].

GAGLIÁRDĂ [GA-LIAR-] s. f. vechi dans de origine populară italiană, cu ritm vioi, care se dansează prin sărituri; melodia corespunzătoare. (< it. gagliarda)

gagliarda (cuv. it. [gaλarda]; fr., engl., germ. Gaillarde), dans de origine populară italiană, cu caracter viguros, rapid, în metru* ternar*. În sec. 16 g. devine dans de curte, răspândit în Italia, Franța, Spania, Anglia. Alăturarea a două piese contrastante: pavana* (paduana) și g. constituie germenele suitei* instr. (ulterior g. fiind substituită de courante*). Asocierea pavană – g. este întâlnită foarte frecvent în culegerile de dansuri din sec. 16-17.