gagiu definitie

2 intrări

12 definiții pentru gagiu

gagiu sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 103 / Pl: ~ii / E: rrm gagic css] 1 (Pop) Bărbat mai în vârstă. 2 (Arg) Șef. 3 (Arg) Stăpân. 4 (Arg) Neguțător. 5 (Pfm) Individ. 6 (Pfm) Amant. 7 (Pfm) Iubit.
găgiulea sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 103 / Pl: ~ese / E: gagiu + -(u)leasă] 1-3 (Arg) Soție a gagiului (2-4).
GAGÍU, gagii, s. m. 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.
GAGÍU, gagii, s. m. (Arg.) 1. Om, persoană, tip, individ. 2. Iubit, amant. – Gag[ic] + suf. -iu.
gagíu (fam.) s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii (-gi-ii)
gagíu s. m., art. gagíul; pl. gagíi, art. gagíii
GAGÍU s. v. amant, concubin, iubit, prieten.
gagíu (gagíi), s. m.1. (Arg.) Stăpîn, domn. – 2. (Arg.) Iubit. Țig. gağo, gaği „român” (Bogrea, Dacor., II, 441; Graur 152; Juilland 164). – Der. gagică, s. f. (Arg., iubită, amantă).
gagíŭ, -íĭcă saŭ -ícă s. Pop. Șef (în argot). S. f. Amantă. Porumbeĭ gagiĭ pe năutiŭ, un fel de porumbeĭ cu pene auriĭ cu chenare închise la aripĭ și la coadă.
gagiu s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN.
GAGEGAGIU cf. țig. gagio „om” < tc. aghadjik „domnișor” (DR II 441). 1. Gage (Arh); -a (Dm; C Ștef; 16 A I 122; 16 B I 31). 2. Gagiu (Puc; Tec I); – G. (Ocina); -l (Sd XXII); -l 1308 (Vlah PB). 3. Găgiul,1 635 (Sd XIX 25); Găg/eni, -ești s s. 4. Cf. + -eală, Găgeată, I., olt., act. Găgil (Isp I2); -ă, vătaf, 1600 (C. Neamț II 2)..
gagiu, gagii s. m. (fig.) 1. om; persoană; tip; individ 2. amant; iubit

gagiu dex

Intrare: gagiu
gagiu substantiv masculin
Intrare: Gagiu
Gagiu