Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru gafa

gafa vi [At: DEX-S / Pzi: ~fez / E: fr gaffer] (Frm) A face o gaf─â (1).
gaf─â sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 143 / Pl: ~fe / E: fr gaffe] 1 Gest, atitudine, vorb─â care con╚Ťine o indelicate╚Ťe sau o jignire neinten╚Ťionat─â adus─â cuiva Si: st├óng─âcie. 2 (Pex) Eroare. 3 C├órlig metalic fixat ├«n v├órful unei pr─âjini, care ajut─â la acostarea unei ambarca╚Ťiuni sau la ├«ndep─ârtarea acesteia de mal Si: crapan, gofie. 4 C├órligul de la cap─âtul unui dispozitiv de ridicat, de care se prinde sarcina.
GAF├ü, gafez, vb. I. Intranz. A face o gaf─â (3). ÔÇô Din fr. gaffer.
G├üF─é, gafe, s. f. 1. Pies─â metalic─â ├«n form─â de c├órlig, fixat─â pe o pr─âjin─â, folosit─â la acostarea unei ambarca╚Ťiuni, la ├«ndep─ârtarea acesteia de mal etc. 2. C├órlig montat la cap─âtul unui dispozitiv de ridicat cu care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorb─â nepotrivit─â, care poate constitui o indelicate╚Ťe sau o jignire neinten╚Ťionat─â adus─â cuiva. ÔÇô Din fr. gaffe.
GAF├ü, gafez, vb. I. Intranz. A face o gaf─â (3). ÔÇô Din fr. gaffer.
G├üF─é, gafe, s. f. 1. Pies─â metalic─â ├«n form─â de c├órlig, fixat─â pe o pr─âjin─â, folosit─â la acostarea unei ambarca╚Ťii, la ├«ndep─ârtarea ei de mal etc. 2. C├órlig montat la cap─âtul unui dispozitiv de ridicat, ╚Öi de care se prinde sarcina. 3. Gest, atitudine sau vorb─â nepotrivit─â, care poate constitui o indelicate╚Ťe sau o jignire neinten╚Ťionat─â adus─â cuiva. ÔÇô Din fr. gaffe.
G├üF─é2, gafe, s. f. Pies─â metalic─â fixat─â la o pr─âjin─â, folosit─â la acostarea unei ambarca╚Ťii, la ├«ndep─ârtarea ei de mal etc.
G├üF─é1, gafe, s. f. Gest, fapt─â, atitudine sau vorb─â, nesocotit─â, neinten╚Ťionat─â, care constituie o indelicate╚Ťe sau o jignire fa╚Ť─â de o persoan─â prezent─â. Nu cuno╚Ötea ├«n╚Ťelesul cuv├«ntului gaf─â, care presupune neap─ârat lipsa de inten╚Ťie ├«n a nemul╚Ťumi sau a jigni pe cineva. CAMIL PETRESCU, U. N. 32. ├Ä╚Öi d─âdu brusc seama c-a f─âcut o gaf─â. REBREANU, R. I. 266.
*gafá (a ~) vb., ind. prez. 3 gafeáză
gáfă s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe
gaf├í vb., ind. prez. 1 sg. gaf├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. gafe├íz─â
gáfă (piesă metalică, gest, cuvânt) s. f., g.-d. art. gáfei; pl. gáfe
GÁFĂ s. poznă, prostie. (A comite o ~.)
GAF├ü vb. I. intr. (Fran╚Ťuzism) A face, a comite o gaf─â (2) [├«n DN]. [< fr. gaffer].
G├üF─é s.f. 1. Pies─â metalic─â cu dou─â gheare ├«n form─â de furc─â, folosit─â pentru blocarea unui lan╚Ť ├«n mi╚Öcare. ÔÖŽ Un fel de c├órlig fixat de o pr─âjin─â, folosit la acostarea unei ambarca╚Ťii etc. 2. (Fig.) Gest, vorb─â, atitudine nesocotit─â, dar neinten╚Ťionat─â, care poate sup─âra sau jigni. [< fr. gaffe].
GAFÁ vb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer)
G├üF─é1 s. f. 1. pies─â metalic─â cu dou─â gheare ├«n form─â de furc─â, pentru blocarea unui lan╚Ť ├«n mi╚Öcare. 2. c├órlig metalic fixat de o pr─âjin─â, la acostarea unei ambarca╚Ťii. (< fr. gaffe)
G├üF─é2 s. f. gest, vorb─â, atitudine nesocotit─â, dar neinten╚Ťionat─â, care poate jigni. (< fr. gaffe)
A GAF├ü ~├ęz 1. tranz. A prinde cu o gaf─â. 2. intranz. A comite o gaf─â. /<fr. gaffer
G├üF─é1 ~e f. Dispozitiv alc─âtuit dintr-o pr─âjin─â, prev─âzut cu un c├órlig la unul din capete, ce serve╚Öte la apucarea obiectelor de la distan╚Ť─â. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe
G├üF─é2 ~e f. Ac╚Ťiune sau vorb─â nesocotit─â care poate ofensa pe cineva. A face o ~. [G.-D. gafei] /<fr. gaffe
*g├íf─â f., pl. e (fr. gaffe). Ac╚Ťiune ne├«ndem─ânatic─â (de ex., a vorbi contra be╚Ťivilor ne╚Ötiind c─â pintre ce─ş prezen╚Ť─ş e ╚Öi un be╚Ťiv). A face o gaf─â, a o scr├«nti.
GAF─é s. pozn─â, prostie. (A comite o ~.)
gaf├í vb. I A face o gaf─â ÔŚŐ ÔÇ×Dem. R─âdulescu ne-a oferit o mostr─â de felul cum se poate gafa chiar ╚Öi la examenul de actorie al oric─ârei ╚Öcoli populare de art─â pentru amatori.ÔÇŁ Sc.t. 11 I 72 p. 4. ÔŚŐ ÔÇ×R─âducanu gafeaz─â cu imaturitate inadmisibil─â ├«n situa╚Ťii c├ónd nimic nu-l justific─â.ÔÇŁ Luc. 18 X 78 p. 7. ÔŚŐ ÔÇ×Tatulici a gafat de multe ori, cum ar fi emisiunile cu ┬źAc╚Ťiunea antisemit─â┬╗ sau ┬źRu╚Öinea de a fi rom├ón┬╗.ÔÇŁ R.l. 16 VI 93 p. 16; v. ╚Öi autogol (1969) (din fr. gaffer; DN3, DEX-S)
Gafa v. Agatha I 3.
A FACE O GAFĂ a da cu bâta-n baltă, a da cu mucii-n fasole, a o face fiartă, a o face de oaie, a gafa, a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard, a o scrânti.
gafa, gafez v. i. a face o gaf─â

Gafa dex online | sinonim

Gafa definitie

Intrare: gaf─â
gaf─â substantiv feminin
Intrare: gafa
gafa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Gafa
Gafa