Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru gaci

gace smp vz gaci
gaci smp [At: MARIAN, NA. 305 / V: (reg) ~ce / E: mg gatya, pn gacie, rs đ│đ░ĐçđŞ] 1 (Trs) Izmene Cf brace, gacini. 2 Pantaloni largi, specifici portului popular din regiunea Oa╚Öului.
gâci vt vz ghici
GACI s. m. pl. Pantaloni largi din p├ónz─â alb─â, care fac parte din portul popular specific ├«n regiunea Oa╚Öului. ÔÇô Et. nec.
G├éC├Ź vb. IV V. ghici.
GHIC├Ź, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a ├«n╚Ťelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deduc╚Ťie); a intui, a prevedea, a ├«ntrez─âri. ÔŚŐ Loc. adv. Pe ghicite = la ├«nt├ómplare sau ├«n mod intuitiv. ÔÖŽ A dezlega o ghicitoare. 2. (├Än supersti╚Ťii) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) g├óc├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
GACI s. m. pl. Pantaloni largi care fac parte din portul popular specific ├«n regiunea Oa╚Öului. ÔÇô Et. nec.
G├éC├Ź vb. IV v. ghici.
GHIC├Ź, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a ├«n╚Ťelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deduc╚Ťie); a intui, a prevedea, a ├«ntrez─âri. ÔŚŐ Loc. adv. Pe ghicite = la ├«nt├ómplare sau ├«n mod intuitiv. ÔÖŽ A dezlega o ghicitoare. 2. (├Än supersti╚Ťii) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) g├óc├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
GHIC├Ź, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a ├«n╚Ťelege (prin iscusin╚Ťa min╚Ťii). ├Äl m─âsor ╚Öi eu, ├«ncerc├«nd s─â ghicesc ce g├«nduri are. CAMIL PETRESCU, U. N. 199. Frumos, chipe╚Ö, avea o uit─âtur─â lung─â, vie ╚Öi cam ascuns─â, de nu-l ghiceai nicic├«t ce-ar vrea ╚Öi ce n-ar vrea. DELAVRANCEA, S. 25. Frumoasa fat─â-a ghicit c─â e frumoas─â. EMINESCU, O. I 80. ÔÖŽ (Cu privire la o ghicitoare) A dezlega, a-i afla r─âspunsul. Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU, P. P. 225. 2. Fig. A intui, a sim╚Ťi, a ├«ntrez─âri. C├«rduri de ciori goneau buimace spre ad─âposturile ghicite ├«n zare. GALACTION, O. I 79. Din ml─âdierea glasului... a ghicit ├«ndat─â c─â, prin ├«ntuneric, umbra a sur├«s cu inten╚Ťii pacifice. C.PETRESCU, A. 278. ÔŚŐ Refl. pas. Afar─â, ├«ntunerecul st─âruie compact. Se ghicesc totu╚Öi siluetele masive ale mun╚Ťilor apropia╚Ťi. BOGZA, ╚Ü. 60. 3. (├Än credin╚Ťa ╚Öi practicile obscurantiste) A prezice viitorul. A ├«mblat pe la vraci ╚Öi filozofi, ca s─â le caute la stele ╚Öi s─â le ghiceasc─â dac─â or s─â fac─â copii. ISPIRESCU, L. 1. ÔŚŐ Absol. Se g├«ndi s─â trimit─â dup─â baba ╚Ťiganc─â pe care o ╚Ötia ea, s─â-i ghiceasc─â, dar pe urm─â i se f─âcu fric─â, se r─âzg├«ndi ╚Öi ├«ncepu s─â-╚Öi ghiceasc─â singur─â. DUMITRIU, N. 104. ÔÇô Imperativ: ghice╚Öte ╚Öi gh├şci. - Variant─â: (Mold., Transilv.) g├«c├ş (CREANG─é, P. 150, ALECSANDRI, T. 944, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 31) vb. IV.
GHIC├ŹT s. n. Faptul de a ghici; ghicire. ÔŚŐ Loc. adv. Pe ghicite = pe nimerite, la ├«nt├«mplare, la noroc. ÔÇô Form─â gramatical─â: (├«n loc. adv.) ghicite.
G├ÄC├Ź vb. IV v. ghici.
gaci (reg.) s. m. pl.
ghic├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ghic├ęsc, imperf. 3 sg. ghice├í; conj. prez. 3 s─â ghice├ísc─â; imper. 2 sg. ghic├ę╚Öte/ghici, neg. nu ghic├ş
ghic├şte (pe ~) loc. adv.
gaci s. m. pl.
ghic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ghic├ęsc, imperf. 3 sg. ghice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ghice├ísc─â; imper. 2 sg. ghic├ę╚Öte, neg. nu ghic├ş
ghic├şt s. n. (pl. ghicite ├«n loc. pe ~)
GACI s. pl. v. indispensabili, izmene.
GHIC├Ź vb. 1. v. intui. 2. a afla, a descoperi, (rar) a b─ânui. (Ai ~ ce-am vrut s─â spun.) 3. v. b─ânui. 4. a dezlega. (A ~ o cimilitur─â.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (fran╚Ťuzism ├«nv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)
g├íci s. m. pl. ÔÇô Pantaloni lungi din p├«nz─â alb─â, propriu ╚Ť─âranilor din nordul Trans. Mag. gatya (Tiktin; DAR), din rus., rut. ga─Źi, pol. gacie.
ghic├ş (ghic├ęsc, ghic├şt), vb. ÔÇô A descoperi, a afla, a intui. ÔÇô Var. (├«nv.) g├«ci. Mr. angucescu, angucire. Origine obscur─â. Pare a fi ├«n leg─âtur─â cu sl. gadati ÔÇ×a ghiciÔÇŁ (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gada─Ź─ş ÔÇ×ghicitorÔÇŁ (DAR) sau al bg. gatka ÔÇ×ghicitoareÔÇŁ (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o form─â rom. *g├«d(─â)ci sau g├«tci, redus─â ulterior. Cf. ╚Öi bg. gatkam ÔÇ×a propune o ghicitoareÔÇŁ, gadam ÔÇ×a ghiciÔÇŁ. Der. de la ghioc, propus─â de Laurian ╚Öi p─âstrat─â de Scriban, nu pare posibil─â. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitur─â; br├«ndu╚Ö─â-de-toamn─â, Colchicum autumnale); ghicitur─â, s. f. (cimilitur─â); ghiceal─â, s. f. (cimilitur─â).
A GHIC├Ź ~├ęsc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deduc╚Ťie. ~ g├óndurile cuiva. ~ pe cineva dup─â glas. 2) (ghicitori, ╚Öarade, enigme) A p─âtrunde cu mintea, g─âsind explica╚Ťia. 3) A vedea foarte vag (din cauza dep─ârt─ârii, a ├«ntunericului etc.); a ├«ntrez─âri; a ├«ntrevedea. 2. intranz. (├«n supersti╚Ťii) A prezice viitorul (tr─âg├ónd c─âr╚Ťile, ├«n bobi etc.). /cf. bulg. gadkam
GHIC├ŹT n. v. A GHICI. * Pe ~e la nimereal─â; la voia ├«nt├ómpl─ârii. /v. a ghici
g─âc├Č v. Mold. V. ghic├Č.
ghic├Č v. 1. a prezice ce are s─â se ├«nt├ómple, a descoperi ceeace-i ascuns; 2. a ajunge s─â cunoasc─â, s─â p─âtrunz─â cugetul cuiva; 3. a g─âsi explica╚Ťiunea: a ghici o ╚Öarad─â. [╚śi g─âci: origin─â necunoscut─â].
ghic├ęsc (vest) ╚Öi g├«c├ęsc (est) v. tr. (din *ghiocesc, d. ghioc, melcu pe care-l ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ╚Üigancele la ghicit. ÔÇô Imper. ghice╚Öte ╚Öi fam. ghic─ş). Vest. Prezic, spun trecutu ╚Öi viitoru. Presimt: a ghicit ce-l a╚Öteapt─â. Dezleg, rezolv: a ghici o enigm─â. V. cinel.
g├«c├ęsc, V. ghicesc.
gaci s. pl. v. INDISPENSABILI. IZMENE.
GHICI vb. 1. a intui, a ├«ntrevedea, a ├«ntrez─âri, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a p─âtrunde. (A ~ desf─â╚Öurarea evenimentelor.) 2. a afla, a descoperi, (rar) a b─ânui. (Ai ~ ce-am vrut s─â spun.) 3. a b─ânui, a crede, a g├«ndi, a-╚Öi imagina, a-.╚Öi ├«nchipui, a ├«ntrez─âri, a presupune, a prevedea, a socoti, a ╚Öti, a visa, (rar) a prevesti, (├«nv. ╚Öi reg.) a n─âd─âi, (reg.) a chibzui, a prob─âlui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ c─â se va ├«nt├«mpla astfel?) 4. a dezlega. (A ~ o cimilitur─â.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (fran╚Ťuzism ├«nv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)
g├óc├ş, g├ócesc, vb. tranz. ÔÇô (pop.) A inventa, a n─âscoci, a cobi: ÔÇ×...╚Öi-n veci n-am auz├ót s─â fie draci acolo; numai babele g├ócesc c├óte ╚Öi c├óte, vorbescÔÇŁ (Bil╚Ťiu-D─âncu╚Ö, 2005: 142). ÔÇô Din ghici ÔÇ×a descoperi, a aflaÔÇŁ (MDA).
GACI1 (< magh., sl.) s. m. pl. (├Än costumul tradi╚Ťional b─ârb─âtesc din NV Transilvaniei) Obiect de ├«mbr─âc─âminte, larg ╚Öi lung, ├«n form─â de pantaloni, confec╚Ťionat din p├ónz─â alb─â (uneori doar p├ón─â la mijlocul gambei).
GACI2 (< rus., fr.) s. n. Mas─â uleioas─â de parafin─â, ob╚Ťinut─â prin deparafinarea (la temperatur─â joas─â) frac╚Ťiunilor de ulei u╚Öoare din ╚Ťi╚Ťei.

Gaci dex online | sinonim

Gaci definitie

Intrare: gaci
gaci substantiv masculin plural
gace
Intrare: ghici
gâci conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
ghici conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: g─âci
g─âci