gabrovean sm [At: GHICA, S. XIV / Pl: ~eni / E: Gabrovo + -ean] 1 Locuitor din Gabrovo, orășel în Bulgaria. 2 (Înv) Persoană care fabrica și vindea cuțite. 3 (Pej) Gabrovean (2) care vindea cuțite de proastă calitate.

GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.

GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean.

GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (Învechit) Negustor de cuțite. Astfel, zi de zi, sporea numărul cojocarilor, gabrovenilor. CAMIL PETRESCU, O. II 63. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători, împărțiți în isnafuri sau corporații: croitori, cavafi... gabroveni. GHICA, S. A. 36.

gabroveán (înv.) (ga-bro-) s. m., pl. gabrovéni

gabroveán s. m. (sil. -bro-), pl. gabrovéni

gabroveán (gabrovéni), s. m. – 1. Locuitor din Gabrovo. – 2. Cuțitar. De la Gabrovo, oraș din Bulgaria.

gabrovean m. meșter de cuțite de fier nelustruit zise de Gabrova: tabaci, brașoveni, gabroveni GHICA.

gabroveán m., pl. enĭ (adică „locuitor din Gabrova”, un oraș din Balgaria, renumit pin fabricĭ de cuțite). Vechĭ. Negustor de cuțite ș. a. V. brașovean, lipscan.

gabrovean, gabroveni s. m. (înv.) persoană care confecționează și vinde cuțite