gabăr sm vz gabur

gabor sm vz gabur

gabur sm [At: ȘEZ. II, ap. DA ms / V: ~băr, ~bor / Pl: ~i / E: mg Gabor „Gavril”] (Trs; Mol) 1 (În porecle) Prost. 2 (În poveștile populare) Conte. 3 (Îf ~bor) Polițist. 4 (Îf ~bor) Comisar. 5 (Îf ~bor) Sergent de stradă.

gábur (-ri), s. m. – 1. (Trans.) Tont, prost. – 2. (Trans.) Conte. Mag. Gábor „Gabriel”. Cf. gabor. După REW 3630, din săs. gabur „țăran”.

GÁBOR, Áron (1814-1849, n. Brețcu, jud. Covasna), revoluționar secui. În timpul Revoluției din 1848-1849 din Transilvania, a organizat rezistența antihabsburgică în ținutul Scaunelor secuiești.

GÁBOR, Dennis (1900-1979), fizician britanic de origine ungară. Prof. univ. la Londra. Contribuții în optica fizică, teoria plasmei, microscopia electronică ș.a. Inventator al holografiei (1948). Premiul Nobel pentru fizică (1971).

Gab/a, -ăr v. Gavriil IV 3, 10.

gabor, gabori s. m. (intl.) 1. polițist. 2. subofițer de penitenciar; gardian. 3. țigan ungur.

gabor blat expr. (intl.) polițist corupt.