gaĭbă definitie

24 definiții pentru gaĭbă

gade sfp vz gaidă
gaibă sf vz gaidă
gaibe sfp vz gaidă
gaidă sf [At: CONACHI, ap. TDRG / V: (reg) ~ibe, gade, zgaide sfp / Pl: ~de / E: ns cf bg гаида, srb gajda, tc gayda] 1 (Muz; rar) Cimpoi. 2 (Muz; pex) Cimpoier. 3 (Pop; lpl; șîf gaide) Gaibarace (1). 4 (Pop; îe) Cu ~dele în sus Răsturnat pe spate și cu picioarele în sus Si: cu gaibaracele (2) în sus.
GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.
GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., scr. gajda.
GÁIDĂ, gaide, s. f. (Rar) 1. Cimpoi. Rar le vine flăcăilor chef să aducă lăutarul, cimpoieșul sau gaida din Dobrogea, de mai rotesc cele fete. SEVASTOS, N. 3. Știa să zică cu gaida. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ Numele unui dans cu acompaniament de cimpoi. 2. Fig. (La pl., prin analogie cu țevile cimpoiului) Picioare (prea lungi). Găsi bătătura goală. Cînele subt o tufă de soc, cu gaidele în sus. SADOVEANU, P. M. 290.
gáidă (reg.) s. f., g.-d. art. gáidei; pl. gáide
gáidă s. f. (sil. gai-), g.-d. art. gáidei; pl. gáide
GÁIDĂ s. v. cimpoi.
gáidă (gáide), s. f.1. Cimpoi. – 2. Picior. – Var. (s)gaibă, gaibără, gadă, gaibarac. Tc. gaida, cf. sb., bg. gaida. – Der. (s)găibăra, vb. (a se cățăra). Der. directă din bg. (Conev 104) nu este posibilă.
gaibă f. crac (de animal): leul căzù cu gaibele în sus ISP. [Mold. gaidă: origină necunoscută].
gaidă f. cimpoiu sârbesc (ISP.). [Serb. GAIDE].
gaidă f. Mold. crac. [Probabil aluziune la țeava gaidei].
gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.
gáĭdă, V. gaĭbă.
zgaĭbarác, V. gaĭbă.
1) zgáĭbă, zgáĭbără, V. gaĭbă, gaĭbără.
zgáĭbără, V. gaĭbă.
zgáĭdă, V. gaĭbă.
gaidă s. v. CIMPOI.
gaide s. pl. v. PICIOR.
gaida 1. Denumire a cimpoiului* la unele popoare balcanice. Variante ale numelui g. se întâlesc de la o zonă la alta: gajde (fosta Iugoslavie), g. (Bulgaria), gainda (Grecia). La aromâni este numită frecvent cu numele de g. 2. Dans aromânesc în tempo* moderat, cu ritm caracteristic (în lucrarea Trei dansuri românești de Rogalski, al doilea dans este o g.).
zgaibarac, zgaibarace s. n. picior.

gaĭbă dex

Intrare: gaidă
gaibe substantiv feminin plural
gaibă
gade
zgaidă substantiv feminin
zgaibără substantiv feminin
zgaibarac substantiv neutru
gaidă substantiv feminin
  • silabisire: gai-