găvoz sn vz găvozd

găvozd sn [At: VARLAAM, C. 612 / V: găvoz^[1] / Pl: ~oazde / E: vsl гавозда] 1 (Îvr) Cui de fier. 2 (Îvr) Piron. 3 (Reg) Instrument în formă de pană, cu care se despică buștenii. corectată

GĂVÓZD s. v. cui, ic, pană.

găvózd (-oázde), s. n. – Cui. Var. găvoazdă. Mr. guvojdu. Sl. (bg., rus.) gvozdi (Miklosich, Lexicon, 126; Cihac, II, 119), cf. vîzdoagă. Sec. XVI, înv. – Der. găvozdi, vb. (înv., a înfige; Mold., a strînge), cf. sl. gvozditi.

găvózd n., pl. oazde (vsl. gĭvozdĭ, gvozdĭ, cuĭ. V. găvozdesc, vîzdoagă). Vechĭ. Piron. Trans. vest. Cuĭ la șindile.

găvozd s. v. CUI. IC. PANĂ.