găzduire definitie

2 intrări

19 definiții pentru găzduire

găzdui [At: GORJAN, H. I, 113 / Pzi: ~iesc / E: gazdă, cf srb gazdovati] 1 vt A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2 vi A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. 3 vi A administra treburile unei gospodării. corectată
găzduire sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 103/12 / Pl: ~ri / E: găzdui] 1 Primire a cuiva în casă pentru o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2 Ședere pentru câtva timp în casa cuiva. 3 Administrare a treburilor unei gospodării.
GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2. Intranz. A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. – Gazdă + suf. -ui.
GĂZDUÍRE, găzduiri, s. f. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. – V. găzdui.
GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2. Intranz. A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. – Gazdă + suf. -ui.
GĂZDUÍRE, găzduiri, s. f. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. – V. găzdui.
GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A primi în gazdă, a adăposti (pe timp limitat); a da ospitalitate. Cela ce găzdui pe Ercule îl ospătă și-l omeni ca pe nu știu cine. ISPIRESCU, U. 38. Portarul îl primi și îl găzdui pînă a doua zi. NEGRUZZI, S. I 219. 2. Intranz. A trage, a rămîne în gazdă; a locui provizoriu (undeva); a mînea (la cineva). Noaptea, găzduim la malul bălților, în căsuța pescarilor cu care sîntem prietini și tovarăși. SADOVEANU, O. A. II 148. În coasta casei, unde găzduiesc de cîtva timp, se arată, în azurul dimineții, un vîrf întunecos de piramidă. GALACTION, O. I 345. Dau numaidecît la casele lui Ion Matei, unde găzduiește tot timpul Moș Gheorghe cu alde fiică-sa. SP. POPESCU, M. G. 47. ◊ Refl. (Rar) Haideți împreună Veseli să pornim Și-ntr-o casă bună Să ne găzduim. ALECSANDRI, T. 120.
GĂZDUÍRE, găzduiri, s. f. (Mai ales construit cu verbele «a cere» și «a da») Acțiunea de a găzdui; primire, adăpostire, ospitalitate. Mulțumi încă o dată de buna găzduire. ISPIRESCU, L. 56. Ceru găzduire pentru seara. POPESCU, B. II 102. Întră în ogradă, se înfățișează înaintea boierului și cere găzduire. CREANGĂ, P. 301.
găzduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiésc, imperf. 3 sg. găzduiá; conj. prez. 3 să găzduiáscă
găzduíre s. f., g.-d. art. găzduírii; pl. găzduíri
găzduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiésc, imperf. 3 sg. găzduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. găzduiáscă
găzduíre s. f., g.-d. art. găzduírii; pl. găzduíri
GĂZDUÍ vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu căldură.)
GĂZDUÍRE s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ cuiva în casa lui.) 2. (concr.) adăpost, sălaș, (pop.) sălășluire. (Cere ~; se îngrijește de ~.)
A GĂZDUÍ ~iésc 1. intranz. rar A fi în gazdă; a trăi la gazdă. 2. tranz. (persoane) A ține în gazdă. /gazdă + suf. ~ui
găzduì v. 1. a primi străini: bine găzduiți și bine ospătați; 2. a trage în gazdă: să ajung mai de vreme să găzduiesc la vreun sat PANN.
găzduĭésc v. tr. (d. gazdă. Tot așa sîrb. gazdovati). Primesc în gazdă, daŭ locuință. – Vechĭ și găzdăluĭesc. În Olt. gắzduĭ (NPl. Ceaur, 104).
GĂZDUI vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu căldură în casa lui.)
GĂZDUIRE s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ cuiva în casa lui.) 2. adăpost, sălaș, (pop.) sălășluire. (Cere ~; se îngrijește de ~.)

găzduire dex

Intrare: găzdui
găzdui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: găzduire
găzduire substantiv feminin